Umberto Eco – Numele trandafirului

am găsit ANGLIA şi GERMANI, care pe peretele de apus se legau
cu GALLIA, ca să dea apoi în apusul cel mai îndepărtat de
HIBERNIA şi spre partea de miazăzi de ROMA (paradisul clasicilor
latini!) şi de YSPANIA. Veneau apoi la miazăzi LEONES,
AEGYPTUS, care spre răsărit se transformau în IUDAEA şi
FONSADAE. între răsărit şi miazănoapte, de-a lungul peretelui,
ACAIA, o bună sinecdocă, cum s-a exprimat Guglielmo, ca să
vorbească de Grecia, şi, în sfîrşit, în cele patru camere era un
mare belşug de poeţi şi filosofi ai Antichităţii păgîne.
Felul citirii era ciudat, uneori se făcea într-o singură direcţie,
alteori se mergea de la coadă la cap, altă dată în cerc, adesea,
cum am spus, o literă slujea să alcătuiască două cuvinte
deosebite (şi în acest caz camera avea un dulap închinat unui
subiect sau altuia). Dar fără îndoială nu era de căutat o regulă
aurea în aranjamentul acela. Era vorba de un simplu artificiu
mnemotehnic care să îngăduie bibliotecarului să
321
găsească o operă. Să spui despre o carte că se găsea în quarta
Acaiae însemna că era în a patra cameră numărînd de la cea în
care apărea A iniţială, iar cît priveşte modul de a o descoperi, se
presupune că bibliotecarul ştia pe dinafară drumul, sau drept,
sau în cerc, pe care trebuia să-l facă. De exemplu ACAIA era
împărţită în patru camere aşezate în pătrat, ceea ce însemna că
primul A era şi ultimul, lucru pe care, de altfel, şi noi îl
observaserăm în scurtă vreme. Aşa cum am băgat numaidecît de
seamă şi jocul închiderilor. De exemplu, venind de la răsărit, nici
una din şirul de camere din ACAIA nu dădea în camerele
următoare : în punctul acela labirintul se termina, şi pentru a
ajunge la turnul de miazănoapte trebuia să treci prin celelalte
trei. Dar, fireşte, bibliotecarul, intrînd pe la FONS, ştia bine că
pentru a se duce, să spunem, în ANGLIA, trebuia'să treacă prin
AEGYPTUS, YSPANIA, GALLIA şi GERMANI.
Cu aceste frumoase descoperiri s-a încheiat rodnica noastră
cercetare a bibliotecii. Dar, înainte de a spune că, mulţumiţi, ne
grăbeam să ieşim (ca să fim părtaşi la alte întîmplări despre care
voi povesti în curînd), trebuie să fac o mărturisire cititorului meu.
Am spus că cercetarea noastră a fost pornită pe de o parte ca să
căutăm cheia locului tăinuit, şi pe de alta, oprindu-ne treptattreptat
în sălile pe care le descopeream după aşezare şi subiect,
ca să răsfoim cărţi de genuri felurite, ca şi cum am fi explorat un
continent nou sau un teritoriu necunoscut. Şi de obicei
cercetarea aceasta se petrecea în bună înţelegere, eu şi Guglielmo