Umberto Eco – Numele trandafirului

Exod, sînt înlocuite în Apocalipsă de calcedoniul, sardonica,
crisoprazul şi iacintul.
Guglielmo a vrut să deschidă gura, dar Abatele l-a făcut să tacă,
urmîndu-şi propriul discurs :
— îmi amintesc un litanial în care fiecare piatră era descrisă şi
rimată în cinstea Sfintei Fecioare. Acolo se vorbea de inelul ei de
logodnă ca de un poem simbolic, strălucind de adevăruri înalte,
spuse în limbajul prescurtat al pietrelor care-l înfrumuseţau.
Matostat pentru credinţă, calcedoniu
444
pentru milă, smarald pentru neîntinare, sardonică pentru
nevinovăţia vieţii virginale, rubinul pentru sufletul sîngerînd pe
calvar, topazul, a cărui scînteiere bogată aminteşte de
nenumăratele minuni ale Măriei, iacint pentru milă, ametist, cu
amestecurile sale de roşu şi albastru, pentru dragostea întru
Domnul Dumnezeu... Dar în căsuţa pietrelor erau încrustate şi
alte substanţe, nu mai puţin grăitoare, precum cristalul, care
aminteşte de castitatea sufletului şi a trupului, liguriul, care
seamănă cu ambra, simbol al dreptei măsuri, şi piatra magnetică,
aceea care atrage fierul, aşa cum Fecioara Măria atinge coardele
sufletelor pocăite cu arcuşul bunătăţii sale. Toate substanţe care,
cum vedeţi, împodobesc, chiar şi într-o foarte mică şi nespus de
umilă măsură, şi bijuteria mea. Mişca inelul şi scălda ochii mei
cu şuvoaiele sale de scîntei, ca şi cum ar fi vrut să mă ameţească.
— Minunat limbaj, nu-i aşa? Pentru alţi cuvioşi părinţi pietrele
înseamnă şi alte lucruri, pentru papa Inocenţiu al III-lea rubinul
vesteşte calmul şi răbdarea, iar granatul caritatea. Pentru Sfîntul
Brunone acvamarinul strînge la un loc ştiinţa teologică în virtutea
celor mai curate străluciri ale sale. Turcoaza înseamnă bucurie,
piatra sardonică evocă serafimii, topazul heruvimii, matostatul
tronurile, cristalul stăpî-nirile, safirul virtuţile, onixul puterile,
beriliul principatele, rubinul arhanghelii şi smaraldul îngerii.
Limbajul nestematelor este felurit, fiecare dintre ele vesteşte mai
multe adevăruri, după felul cum este aleasă citirea lor, şi
după împrejurările şi locurile în care apar. Şi cine hotărăşte care
este modul de interpretare şi care este contextul cel mai potrivit ?
Tu o ştii, băiete, te-au învăţat: este autoritatea, comentatorul
dintre toţi cel mai înzestrat cu prestigiu şi deci cu sfinţenie. Altfel
cum să interpretezi semnele atît de numeroase pe care lumea le
aşază sub ochii noştri de păcătoşi, cum să nu cădem în capcanele
înşelăciunii pe care ni le întinde diavolul? Ia seama, ciudat cît de
rău este văzut de diavol limbajul nestematelor, stă martoră Sfînta