Umberto Eco – Numele trandafirului

lucrurile individuale există cu adevărat, noţiunile generale
(universale) nefiind decît simple cuvinte, nume ale lucrurilor."
Nominalism, ockhamism, cum s-a numit, raţionalismul acesta
sever avea să influenţeze mult filosofia secolelor ce au urmat,
ajungînd pînă la acea evaluare a limbii ca sistem convenţional de
semne a lui Ferdinand de Saussure. De altfel, Eco, format la
şcoala lingvisticii franceze saussuriene, din care avea să se nască
în cele din urmă şi semiologia, mărturiseşte, tot în articolul citat
la început (pe care-l indicăm ca lectură obligatorie pentru cine
vrea să înţeleagă pe deplin romanul), că adesea îl citea pe
Ockham, de la care cerea...„bucurii raţionaliste, pentru a înţelege
mai bine misterele semnului acolo unde Saussure era încă
obscur".
Aşa se explică, destul de limpede, credem, titlul romanului lui
Eco. Aşa se justifică faptul că mulţi critici, italieni şi străini, au
văzut în Numele trandafirului o demonstraţie în cheie narativă a
teoriei semiotice elaborate de Eco.
499
Dar satisfăcut (sperăm) de această lămurire dată de traducerea
hexametrului latin de la sfîrşitul romanului, Cititorul se va
întreba, nemulţumit, desigur, de ce nu s-au tradus şi celelalte
citate latineşti, care abundă în carte, care pot face adesea lectura
greoaie şi greu de înţeles pentru cel ce nu ştie latineşte (şi, din
păcate, se învaţă atît de puţină latină în ţara noastră).
Din două motive. (Şi, de fapt, rostul acestui Cuvînt al traducătorului,
care se dă la sfîrşitul cărţii, este tocmai acela de a explica
metoda de lucru şi felul cum a fost programată apropierea cărţii
de către cititorul român.)
în primul rînd, numeroasele texte latineşti nu s-au tradus pentru
că plasarea traducerilor în josul paginilor sau la sfîrşitul cărţii lar
fi păgubit pe cititor mai mult decît neînţelegerea unor citate.
Traducerile ar fi ocupat un număr imens de pagini, imens şi greu
suportabil, şi ar fi întrerupt lectura. Or, cum se va vedea, şi după
părerea unanimă a celor care au citit cartea, deşi dospeşte de
sensuri şi se deschide unor nenumărate lecturi pe diferite niveluri,
Numele trandafirului este o carte fascinantă, care te acaparează
şi nu-ţi îngăduie pauze şi întreruperi. Şi care ar fi cititorul
cinstit din lumea aceasta a noastră care să mărturisească, cu
mîna pe inimă, că se omoară după romane cu interminabile
didascalii, note şi lămuriri didactice, în josul aproape fiecărei
pagini ?
In al doilea rînd, cititorul atent va putea remarca, destul de lesne,