Umberto Eco – Numele trandafirului

putea citi cu aceste lentile. Dar poate că după ce voi fi citit
manuscrisul voi cunoaşte mai bine o parte din adevăr. Şi poate că
vom izbuti să facem viaţa din abaţie să fie mai bună.
— Dar nu-i de ajuns !
— Spun mai mult decît ceea ce pare, Adso. Nu este pentru prima
oară cînd îţi vorbesc despre Roger Bacon. Poate că n-a fost omul
cel mai înţelept din toate timpurile, dar eu am fost întotdeauna
încîntat de speranţa care îmboldea sufletul lui spre înţelepciune.
Bacon credea în forţa, în nevoile, în născocirile spirituale ale
oamenilor simpli. Nu ar fi fost un bun franciscan dacă n-ar fi
gîndit că oamenii săraci, dezmoşteniţi, idioţi şi neştiutori de carte
vorbesc adesea cu gura lui Dumnezeu. Dacă ar fi putut să-i
cunoască îndeaproape ar fi fost mai atent la călugăraşi decît la
şefii provinciali ai ordinului. Oamenii simpli au ceva în plus faţă
de doctori, care se pierd adesea în căutarea legilor mult prea
generale. Ei au intuiţia individualului. Dar singură această
intuiţie nu ajunge. Oamenii simpli dau de ştire despre un adevăr
al lor, poate mai adevărat decît al doctorilor Bisericii, dar apoi îl
folosesc în gesturi negîndite. Ce trebuie făcut ? Să dai ştiinţa pe
mîna celor simpli ? Prea uşor sau prea greu. Şi apoi, care ştiinţă?
Cea a bibliotecii lui Abbone? Maeştrii franciscani şi-au pus
această problemă. Marele Bonaventura spunea că înţelepţii
trebuie să aducă la limpezime conceptuală adevărul implicit din
gesturile oamenilor simpli...
— Ca şi capitulul de la Perugia şi doctele amintiri ale lui Ubertino
care prefac în hotărîri teologice chemarea oamenilor simpli faţă de
sărăcie, am spus.
— Da, dar ai văzut, se întîmplă prea tîrziu, dar cînd se întîmplă,
adevărul celor simpli s-a prefăcut în adevărul celor puternici, mai
bun pentru împăratul Lodovic decît pentru un călugăr sărac.
Cum se poate rămîne aproape de experienţa
206
celor simpli, păstrîndu-se, ca să spunem aşa, puterea de lucru,
înzestrarea de a face ceva pentru transformarea şi îmbunătăţirea
lumii lor? Aceasta era problema lui Bacon: „Quod enim laicali
ruditate turgescit non habet effectum nisi fortuito", spunea el.
Experienţele celor simpli au rezultate sălbatice şi cu neputinţă de
controlat. „Sed opera sapientiae certa lege vallantur et in fine
debitam efficaciter diriguntur". Care e ca şi cum ai spune că în
îndeplinirea lucrurilor practice, fie ele chiar mecanice, agricultura
sau guvernarea unui oraş, e nevoie de un soi de teologie. El
gîndea că ştiinţa cea nouă a naturii ar trebui să fie noua mare