Umberto Eco – Numele trandafirului

ăspunzîndu-i de asemenea, deosebit de provocator. Eu,
văzînd că bătrînul Jorge se îndepărta, pătruns de un senti-l ment
de respectuoasă supunere, m-am aplecat şi i-am sărutat mîna.
Bătrînul a primit sărutarea, şi-a pus mîna pe capul meu şi m-a
întrebat cine eram. Cînd i-am spus numele meu, chipul i s-a
luminat din nou:
— Porţi un nume mare şi foarte frumos, a spus. Ştii cine aj fost
Adso din Montier-en-Der ? a întrebat.
Eu, mărturisesc, nu ştiam. Aşa că Jorge a adăugat:
— A fost autorul unei cărţi mari şi cumplite, Libellus de
Antechristo, în care a văzut lucruri care aveau să se petreacă şi na
fost ascultat îndeajuns.
— Cartea a fost scrisă înaintea mileniului nostru, a spusj
Guglielmo, şi lucrurile acelea nu s-au dovedit adevărate.
— Pentru cine nu are ochi să vadă, a spus orbul. Cailei
Antichristului sînt încete şi întortocheate. El soseşte cînd noi n-o
bănuim, şi nu pentru că ar fi greşit calculul sugerat dej Apostol,
ci pentru că noi nu i-am deprins meşteşugul. Apoi a strigat cu
glas foarte puternic şi cu faţa spre sală, făcînd să răsune bolţile
scriptorium-\x\\xi: Chiar acum soseşte! Nu j pierdeţi ultimele zile
rîzînd de monştrii cu pielea pătată şi coada îmbîrligată! Nu vă
risipiţi ultimele şapte zile!
Ziua întîi Vesper
în care se vizitează restul abaţiei, Guglielmo trage unele concluzii în
legătură cu moartea lui Adelmo, se vorbeşte cu fratele sticlar
despre sticlele pentru citit şi despre fantomele care apar celui ce
vrea să citească prea mult
în momentul acela au sunat pentru vesper şi călugării au început
să-şi părăsească mesele. Malachia ne-a dat de înţeles că şi noi
trebuia să plecăm. El avea să rămînă, cu ajutorul lui, Berengario,
să pună lucrurile la loc şi (aşa s-a exprimat) să pregătească
biblioteca pentru noapte. Guglielmo l-a întrebat dacă după aceea
avea să închidă uşile.
— Nu există uşă care să oprească intrarea în scriptorium, din
bucătărie sau din refector, nici în bibliotecă din scriptorium. Mai
puternică decît orice uşă trebuie să fie interdicţia Abatelui. Şi
călugării trebuie să se folosească şi de bucătărie şi de refector,
pînă la completa. Atunci, ca să nu las străinii sau animalele,
pentru care interdicţia nu există, să intre în Edificiu, chiar eu
închid portalurile de jos, care duc şi la bucătărie şi la refector, şi
de la ora aceea Edificiul rămîne izolat.
Am coborît. în vreme ce călugării se îndreptau spre cor, maestrul