Umberto Eco – Numele trandafirului

— Fiii mei, oiţele mele cu toţii, a spus în acel moment Abatele,
care se şi îmbătase, nu puteţi cina astfel ca nişte zdrenţăroşi,
veniţi, veniţi. Şi îi lovea pe primul şi pe al şaptelea din patru care
ieşeau diformi ca nişte fantome din adîncul oglinzii, oglinda se
făcea bucăţele, şi din ea cădeau la pămînt, de-a lungul sălilor
labirintului, haine de toate culorile, încrustate cu pietre preţioase,
toate îngălate şi sfîşiate. Şi Zaheu a luat o haină albă, Avraam
una măslinie, Lot una gălbuie, Iona albăstrie, Tecla rozalie,
Daniel leonină, Ioan triclinie, Adam una de culoarea pielii, Iuda
cu bănuţi de argint, Raab roşie ca focul, Eva una de culoarea
arborelui binelui şi al răului, şi unii îşi luau una vopsită, alţii
tulburie, alţii scăieţie, alţii marină, unii copăcească şi alţii
purpurie sau feruginoasă, şi neagră, şi iacintie, şi de culoarea
focului şi a pucioasei, şi Iisus se împăuna într-un veşmînt de
culoarea porumbelului, şi, rîzînd, îl învinuia pe Iuda că nu ştie
niciodată să glumească într-o sfîntă seninătate.
Şi în acest moment Jorge, luîndu-şi de la ochi perechea de vitros
ad legendum, a aprins un rug, lucru pentru care Sara adusese
lemne, Iefta le adunase, Isaac le descărcase, Iosif le tăiase, şi în
timp ce Iacob deschidea puţul şi Daniel se aşeza lîngă lac, slugile
aduceau apă, Noe vinul, Agar un burduf, Avraam un viţel pe care
Raab l-a legat de un stîlp în timp ce Iisus îi dădea funia şi Ilie îi
lega picioarele, apoi Absalom l-a luat de păr, Petru a întins spada,
Cain l-a omorît, Irod i-a scurs sîngele, Sem i-a aruncat
măruntaiele şi balega, Iacob a pus uleiul, Molesadon sarea,
Antioh l-a pus pe foc, Rebeca l-a fript şi Eva a fost prima care a
gustat şi i-a venit rău din asta, dar Adam îi spunea să nu se mai
gîndească şi îl bătea pe umeri pe Severino care-i sfătuia să
adauge ierburi aromate. Apoi Iisus a rupt pîinea, a împărţit peştii,
Iacob striga că
Esau îi mîncase toată lintea, Isaac mînca un ied la cuptor şi Iona
o balenă fiartă, şi Iisus a ţinut post patruzeci de zile şi patruzeci
de nopţi.
între timp toţi intrau şi ieşeau aducînd vînat delicios de toate
formele şi culorile, din care Veniamin îşi oprea totdeauna partea
cea mai mare, şi Măria partea cea mai bună, în timp ce Marta se
plîngea că trebuia să spele mereu toate farfuriile. Apoi au împărţit
viţelul, care între timp devenise foarte mare, şi Ioan a primit
capul, Avesalom spinarea, Aaron limba, Samson măseaua, Petru
urechile, Holofern fruntea, Lia dosul, Saul gîtul, Iona burta, Tobie
fierea, Eva coasta, Măria sînul, Elisabeta vulva, Moise coada, Lot