Umberto Eco – Numele trandafirului

femei, dovadă că nu era atît de spurcată. Şi cînd a apărut, după
înviere, i-a apărut unei femei. Şi, în sfîrşit, în gloria din ceruri nici
un bărbat nu va fi nicicînd rege în acea patrie, şi în schimb îi va fi
regină o femeie care nicicînd nu a păcătuit. Şi dacă, deci,
Dumnezeu a fost cu atîta grijă pentru Eva şi pentru fiicele sale,
este oare nefiresc ca noi toţi să ne simţim atraşi de graţia şi de
nobleţea acelui sex? Ceea ce vreau să-ţi spus, Adso, este că
desigur nu trebuie să mai faci aşa ceva, dar nu este chiar aşa de
monstruos ceea ce ai fost tu ispitit să faci. Şi, pe de altă parte, că
un călugăr, măcar o dată în viaţa lui, a avut experienţa patimii
carnale, ca într-o zi să poată fi înţelegător şi îngăduitor cu
păcătoşii cărora să le dea sfat şi mîngîiere... ei bine, dragă Adso,
este un lucru care nu trebuie dorit înainte de-a se întîmpla, dar
nici ceva de care să te ruşinezi prea mult după făptuirea lui. Şi, în
sfîrşit, Domnul fie cu tine şi nu te mai gîndi la asta. Dar, mai
degrabă, ca să nu stăm să zăbovim prea mult asupra unui lucru
care e mai bine să-l uiţi, dacă vei reuşi, şi mi s-a părut că aici
vocea lui s-a înmuiat din pricina unei emoţii lăuntrice, să ne
întrebăm mai bine asupra rostului a ceea ce s-a petrecut în
noaptea asta. Cine era fata asta şi cu cine se întîlnise ?
— Asta chiar că nu ştiu şi nu l-am văzut pe bărbatul care era cu
ea, am spus.
254
— Bine, dar putem deduce cine era din multe indicii foarte sigure.
In primul rînd era un om urît şi bătrîn, cu care o fată nu stă cu
plăcere, mai ales dacă e frumoasă, cum spui tu, chiar dacă mi se
pare, dragul meu puişor de lup, că tu poţi fi îndemnat să găseşti
foarte bun tot ce e de mîncat.
— De ce urît şi bătrîn ?
— Pentru că fata nu se ducea cu drag la el, ci pentru un pachet
de măruntaie. Desigur că era o fată din sat care nu pentru prima
oară se dă, de foame, unui călugăr desfrînat, şi din asta scoate
drept răsplată ceva de băgat în gură, ea şi familia ei.
— O prostituată ! am spus eu, cuprins de groază.
— O ţărancă săracă, Adso. Poate cu frăţiori de hrănit. Şi care,
dacă ar putea, s-ar dărui din dragoste, nu pentru profit. Cum a
făcut în seara asta. într-adevăr, îmi spui că te-a găsit tînăr şi
frumos şi că ţi-a dat gratis şi din dragoste pentru tine ceea ce
altora ar fi trebuit, în schimb, să le dea pentru o inimă de bou,
sau pentru cîteva bucăţi de bojoc. Şi s-a simţit atît de virtuoasă
pentru darul gratuit pe care l-a făcut, şi cu inima atît de
împăcată, încît a fugit fără să ia nimic în schimb. Iată de ce