Umberto Eco – Numele trandafirului

am putea să discutăm îndelung probleme delicate de teologie şi
de morală. Dar nu trebuie să ne lăsăm minaţi de plăcerea
disputei, cum fac maeştrii de la Paris. E adevărat, avem o
însărcinare importantă care ne aşteaptă, şi trebuie să purcedem
de comun acord la îndeplinirea ei. Dar am vorbit despre toate
astea deoarece cred că există aici o legătură, înţelegi ?, o legătură
cu putinţă, sau că alţii ar putea face o legătură între crimele
înfăptuite şi tezele confraţilor voştri. De aceea ţi-am atras atenţia,
de aceea trebuie să înlăturăm orice bănuială sau amestec din
partea avignonezilor.
— N-ar trebui să bănuiesc că domnia ta mi-a sugerat chiar o cale
pentru cercetarea mea ? Socoteşti că la începutul acestor fapte de
acum poate fi cine ştie ce tainică poveste care să provină din
trecutul de ereziarh al vreunui călugăr ?
Abatele a tăcut pentru cîteva clipe, privindu-l pe Guglielmo cu un
chip lipsit de expresie. Apoi a spus :
— în această tristă întîmplare inchizitorul eşti chiar domnia ta.
Domnia ta are menirea să fie bănuitor şi chiar să rişte o bănuială
nedreaptă. Eu sînt aici doar tatăl tuturor. Şi, adaug, dacă aş fi
ştiut că trecutul vreunuia dintre călugării mei ar îndemna la
bănuieli întemeiate, aş fi purces chiar eu la smulgerea din
rădăcină a buruienii otrăvite. Ceea ce ştiu ştii şi domnia ta. Ceea
ce nu ştiu se cuvine să iasă la lumină graţie înţelepciunii domniei
tale. Dar, în orice caz, dă mereu de ştire, şi mai întîi de toate mie.
A salutat şi a ieşit din biserică.
Povestea devine şi mai complicată, dragă Adso, a pus elmo,
întunecat la faţă. Noi alergăm după un manuscris, plecăm
urechea la diatribele unor călugări prea curioşi şi întîmplările
altora, prea desfrînaţi, şi iată că se iveşte tot ai stăruitor şi o altă
cale, cu totul deosebită. Chelarul, aŞadar... Şi cu chelarul a venit
aici animalul acela neobişnuit e Salvatore... Dar acum ar trebui să
ne ducem să ne odihnim, Pentru că am plănuit să stăm treji în
timpul nopţii.
154
155
— Dar tot mai plănuiţi să intrăm în bibliotecă în noaptea asta?
Nu renunţaţi la această primă urmă?
— Pentru nimic în lume. Şi apoi cine a zis că e vorba de două
urme diferite ? Şi, în sfîrşit, povestea asta cu chelarul poate să fie
doar o bănuială de-a Abatelui.
S-a îndreptat spre casa peregrinilor. în prag s-a oprit şi a vorbit
ca şi cînd ar fi urmat discuţia de dinainte.