Umberto Eco – Numele trandafirului

ţară, care l-au auzit poate pe vreun predicator rătăcitor, şi nu ştiu
ce să spună. Pe Salvatore de altceva l-aş învinui eu, şi anume că
e o bestie lacomă şi desfrînată. Dar nu e cu nimic, cu absolut
nimic potrivnic ortodoxiei. Nu, răul abaţiei e altul, caută-l la cine
ştie prea mult, nu la cine nu ştie nimic. Nu clădi un castel de
bănuieli pe un cuvînt.
— N-am să fac asta niciodată, a răspuns Guglielmo. Am încetat
să mai fac pe inchizitorul, tocmai din această pricină. Totuşi îmi
place să ascult cuvintele, şi pe urmă mă gîndesc la ele.
— Tu gîndeşti prea mult. Băiete, a spus întoreîndu-se spre mine,
să nu iei prea multe exemple rele de la maestrul tău. Singurul
lucru la care trebuie să cugeti, şi-mi dau seama de asta la
sfîrşitul vieţii, este moartea. Mors est quies viatoris -finis est omnis
laboris. Lăsaţi-mă să mă rog.
68
69
Ziua întîi Pe la ora nona
în care Guglielmo are un dialog foarte doct cu Salvatore erboristul
Am străbătut îndărăt nava centrală şi am ieşit prin portalul pe
unde intraserăm. Toate cuvintele lui Ubertino îmi zumzăiau încă
în cap.
— E un om... ciudat, am îndrăznit să-i spun lui Guglielmo..
— Este, sau a fost, în multe privinţe, un om mare. Dar tocmai
pentru asta e ciudat. Numai oamenii mărunţi par normali.
Ubertino ar fi putut să devină unul dintre ereticii peţ care a pus
să-i ardă, sau un cardinal al Sfintei Biserici Romane. S-a apropiat
foarte mult de fiecare dintre aceste două perversiuni. Cînd
vorbesc cu Ubertino am impresia că] infernul este paradisul privit
din partea cealaltă.
N-am înţeles ce voia să spună.
— Din ce parte ? l-am întrebat.
— Aşa e, s-a învoit Guglielmo, trebuie să ştii dacă exista părţi şi
dacă există un întreg. Dar nu asculta ce-ţi spun. Şi nd te mai uita
la portalul acela, mi-a spus lovindu-mă uşor pesta ceafă, în
vreme ce mă răsuceam atras de sculpturile pe care la văzusem la
intrare. Pentru azi te-au speriat destul. Toţi.
în timp ce mă întorceam spre ieşire, am văzut în faţa mea un alt
călugăr. Putea să aibă aceeaşi vîrstă cu Guglielmol Ne-a zîmbit şi
ne-a salutat cu multă politeţe. A spus că era Severino din
Sant'Emmerano, şi era părintele erborist, cară avea grijă de băi,