Umberto Eco – Numele trandafirului

care conduc secta ta ? Asta voiai să spui cînd pomeneai de
învăţaţii cei buni ? Şi la aceşti mincinoşi perverşi care se socotesc
singurii urmaşi ai apostolilor te gîndeşti ca să recunoşti
momentele tale de credinţă? Tu insinuezi că dacă eu cred în ceea
ce cred ei, atunci mă vei crede, altfel îi vei crede pe ei ?
— N-ara spus asta, signore, s-a bîlbîit chelarul, ci domnia voastră
mă face s^o spun. Eu vă cred pe domnia voastră, dacă mă
învăţaţi ceea ce e bine.
— Oh, ce neobrăzare! a strigat Bernardo, bătînd cu pumnul
în masă. Repeţi pe dinafară, cu o strîmbă hotărîre, formularul
care se învaţă în secta ta. Tu îmi spui că mă vei crede numai dacă
voi predica ceea ce secta ta socoteşte că e bine Aşa au răspuns
întotdeauna pseudoapostolii, şi aşa răspunzi şi tu acum, poate
fără să-ţi dai seama, pentru că recu- n°sc pe buzele tale frazele pe
care într-o vreme le-ai învăţat Ca să înşeli inchizitorii. Şi în felul
acesta te faci vinovat cu Propriile tale cuvinte şi eu aş cădea în
cursa ta numai dacă nu aŞ avea o îndelungată experienţă de
inchizitor... Dar să ne
371
întoarcem la adevărata problemă, om pervers ce eşti. Ai auzit
vreodată vorbindu-se despre Gherardo Segalelli din Parraa?
— Am auzit vorbindu-se de el, a spus chelarul pălind, dacă se
mai putea cumva vorbi despre paloare la faţa aceea răvăşită.
— Ai auzit vorbindu-se de fra Dolcino din Novară ?
— Am auzit vorbindu-se.
— L-ai văzut vreodată în carne şi oase, ai stat de vorbă cu el?
Chelarul a rămas cîteva clipe în tăcere, ca să cîntărească în ce
măsură ar fi fost în folosul lui să spună o parte din adevăr. Apoi
s-a hotărît, şi cu un fir de glas:
— L-am auzit şi am vorbit cu el.
— Mai tare! a strigat Bernardo, pentru că în sfîrşit se poate auzi o
vorbă adevărată ieşită de pe buzele tale ! Cînd ai vorbit cu el ?
— Signore, a spus chelarul, eram călugăr într-o mănăstire
navareză cînd oamenii lui Dolcino s-au adunat de prin părţile
acelea şi au trecut pe lîngă mănăstirea mea, şi la început nu se
ştia bine ce era cu ei...
— Minţi! Cum putea un franciscan din Varagine să fie într-o
mănăstire navareză? Tu nu erai într-o mănăstire, tu făceai deja
parte dintr-o bandă a călugăraşilor, care străbăteau locurile
acelea, trăind din cerşetorie, şi te-ai unit cu dolcinienii!
— Cum puteţi afirma aşa ceva, signore ? a spus chelarul,
tremurînd.