Umberto Eco – Numele trandafirului

el însuşi. înlăturat de la această ştiinţă, voia să pună stăpînire pe
ea. Acum a pus stăpînire pe ea. Malachia îşi cunoştea omul şi s-a
folosit de mijlocul cel mai bun pentru a-şi recăpăta cartea şi a
pecetlui buzele lui Bencio. Mă vei întreba la ce foloseşte să
controlezi atîta zăcămînt de ştiinţă dacă accepţi să n-o pui la
îndemîna tuturor celorlalţi. Dar tocmai din cauza asta am vorbit
de desfrîu. Nu era desfrîu setea de cunoaştere a lui Roger Bacon,
care voia să angajeze ştiinţa ca să facă tot mai fericit poporul lui
Dumnezeu, aşa că nu căuta ştiinţa pentru ştiinţă. Aceea a lui
Bencio e doar curiozitate nesătulă, trufie a intelectului, un fel ca
oricare altul, pentru un călugăr, să transforme şi să împace
dorinţele
393
propriului trup, sau înflăcărarea care face dintr-un altul un
luptător al credinţei sau al ereziei. Nu este numai desfrîul cărnii.
Este acel desfrîu al lui Bernardo Gui, desfrîu de-a-n-doaselea al
justiţiei, care este aidoma desfrîului puterii. Şi desfrîu de bogăţie
e şi cel al sfîntului, dar nu romanului nostru pontif. Şi desfrîu al
mărturisirii, şi al transformării, şi al pocăirii, şi al morţii cel al
chelarului încă de pe cînd era tînăr. Şi este un desfrîu de cărţi cel
al lui Bencio. Ca toate des-frîurile, ca acela al lui Onan care-şi
risipea propria sămînţă pe jos, desfrîu neroditor, care nu are nici
o legătură cu dragostea, nici măcar cu cea trupească...
— Ştiu asta, am murmurat fără să vreau.
Guglielmo s-a prefăcut că nu auzise. Dar, de parcă ar fi urmat să
spună cele ce începuse, a zis :
— Adevărata dragoste te face să ţii la cel iubit.
— Dar dacă Bencio îşi iubeşte cărţile lui (care acum sunt şi ale
lui) şi se gîndeşte că binele lor constă în a sta departe de mîinile
hrăpitoare ? l-am întrebat.
— Binele unei cărţi constă în a fi citită. O carte este făcută din
semne care vorbesc de alte semne, carele, la rîndul lor, vorbesc
despre lucruri. Fără un ochi care să le citească, o carte poartă
semne care nu produc concepte, şi deci e mută. Biblioteca asta
poate a fost făcută ca să salveze cărţile pe care le adăposteşte, dar
acum trăieşte ca să le îngroape. De aceea a devenit izvor de
necredinţă. Chelarul a spus că a trădat. Aşa a făcut şi Bencio. A
trădat. Oh, ce urîtă zi, bunul meu Adso ! Plină de sînge şi de
distrugere. Pentru astăzi îmi e de ajuns. Să mergem şi noi la
completa, şi apoi să ne culcăm.
Ieşind din bucătărie ne-am întîlnit cu Aymaro. Ne-a întrebat dacă
era adevărat ceea ce se şoptea, că Malachia îl propusese pe