Umberto Eco – Numele trandafirului

— îmi dai această însărcinare coram monachos ?
— Chiar în astă seară.
— Voi începe însă chiar azi, înainte de-a afla călugării ce
îndatorire mi-ai dat. Şi în afară de asta doream mult, şi asta nu e
ultima pricină a trecerii mele pe aici, să vizitez biblioteca voastră,
despre care se vorbeşte cu admiraţie în toate abaţiile
creştine.
Abatele s-a ridicat aproape brusc, cu figura foarte încordată.
— Poţi umbla prin toată abaţia, am spus. Dar, desigur, nu
prin ultimul etaj al Edificiului, în bibliotecă.
— De ce ?
— Ar fi trebuit să-ţi explic de la început, şi credeam că o i ştii.
Domnia ta ştii că biblioteca noastră nu e ca altele...
— Ştiu că are mai multe cărţi decît orice altă biblioteci creştină.
Ştiu că, în faţa dulapurilor voastre, cele de la Bobbic sau de la
Pomposa, de la Cluny sau de la Fleury, par odaia unui copil care
abia începe să înveţe literele. Ştiu că cele şase mii de codice cu
care se lăuda Novalesa, acum o sută şi cevE de ani, sînt puţine
faţă de ale voastre, şi poate că multe dir acelea sînt acum aici.
Ştiu că abaţia voastră este singura lumină pe care creştinătatea
poate s-o pună alături de cel treizeci şi şase de biblioteci din
Bagdad, de cele zece mii de codice ale vizirului Ibn al-Alkami, că
numărul bibliilor voastre egalează cele două mii patru sute de
corane cu care se mîn dreşte Cairo, că realitatea dulapurilor
voastre este o strălv cită adeverire împotriva falnicei legende a
necredincioşilc care, acum cîţiva ani, se lăudau (buni prieteni
cum sînt ci principele minciunii) că biblioteca din Tripoli are o
avere di şase milioane de volume şi stau în ea optzeci de mii de
comei tatori şi două sute de scribi.
— Aşa este, lăudat fie cerul.
— Ştiu că, între călugării care trăiesc printre voi, mult vin de la
alte abaţii, răspîndite prin toată lumea: unii, pentri
40
puţin timp, să copieze manuscrise ce nu se găsesc în altă parte şi
să le ducă apoi la ei acasă, nu fără să fi adus în schimb alte
manuscrise de negăsit, pe care voi să le copiaţi şi să le adăugaţi
la tezaurul vostru; alţii, pentru un timp îndelungat, pentru a
rămîne uneori pînă la moarte, pentru că numai aici pot găsi
operele care să facă lumină în cercetările lor. Şi aveţi, aşadar,
printre voi germani, daci, francezi, spanioli şi greci. Ştiu că
împăratul Frederic, cu mulţi ani în urmă, v-a cerut să compilaţi o
carte despre prorocirile lui Merlin şi s-o traduceţi apoi în arabă,