Umberto Eco – Numele trandafirului

că stau aşa ?
— Să spunem că spun că el va spune, a încheiat cu prudenţă
Abatele.
— Şi eu sînt de aceeaşi părere. Dar asta era de prevăzut. Vreau
să spun că se ştia că aveau să ajungă la asta chiar şi dacă nu
venea Bernardo. Cel mult, Bernardo o va face cu mai multă
eficienţă decît toţi trimişii de nimic ai curiei şi va trebui să i se
răspundă cu argumente de cea mai mare iscusinţă.
— Da, a spus Abatele, dar ajunşi aici ne găsim în faţa problemei
ce s-a ridicat ieri. Dacă nu găsim pînă mîine pe făptaşul celor
două, sau poate al celor trei crime, va trebui să-i îngăduim lui
Bernardo dreptul de a supraveghea treburile din abaţie. Nu-i pot
ascunde unui om învestit cu puterea lui Bernardo (şi aşa cum neam
înţeles între noi, nu trebuie să uităm asta) că aici, în abaţie,
s-au întîmplat, se întîmplă chiar şi acum, fapte inexplicabile.
Altfel, în momentul în care el va descoperi totul, în momentul în
care (Dumnezeu să ne ferească!) se va petrece un nou fapt
misterios, el va avea tot dreptul să strige că e vorba de trădare.
— E adevărat, a şoptit Guglielmo îngrijorat. Nu e nimic de făcut.
Va trebui să fim atenţi şi să veghem asupra lui Bernardo care va
veghea asupra misteriosului ucigaş. Poate că va fi bine aşa;
Bernardo, preocupat să-l urmărească pe ucigaş, va fi mai puţin
disponibil pentru a interveni în discuţii.
— Bernardo ocupat să-l descopere pe ucigaş va fi un spin în
inima autorităţii mele, să nu uite asta domnia ta. Intîm-plarea
asta încurcată mă sileşte pentru prima oară să cedez puterea pe
care o exercit între aceşti pereţi, lucru neobişnuit nu numai în
istoria acestei abaţii, dar chiar şi pentru ordinul
212
de Cluny. Aş face orice să-l înlătur. Şi primul lucru de făcut ar fi
refuzul de a primi legaţiile.
— O rog fierbinte pe luminăţia ta să mai reflecteze asupra acestei
grave hotărîri, a spus Guglielmo. Domnia ta ai în mînă o scrisoare
a împăratului care te pofteşte să...
— Ştiu ce mă leagă de împărat..., a spus brusc Abatele, şi o ştii şi
domnia ta. Şi deci ştii şi că, din păcate, nu pot da îndărăt. Dar
toată treaba asta e foarte urîtă. Unde e Berengario ? Ce i s-a
întîmplat, şi domnia ta ce faci ?
— Sînt doar un călugăr care a condus cu mult timp în urmă
nişte cercetări inchizitoriale cu rezultate folositoare. Domnia ta
ştii că adevărul nu se descoperă în două zile. Şi, în sfîrşit, ce
putere mi-ai îngăduit? Pot să intru în bibliotecă? Pot să pun orice