Umberto Eco – Numele trandafirului

că se poate scrie doar pentru simpla plăcere de a scrie. Şi acum,
mă simt liber să povestesc, din pură plăcere fabulatorie, istoria lui
Adso din Melk, şi îmi produce plăcere şi mîngîiere faptul că o
găsesc atît de incomensurabil îndepărtată în timp (acum, cînd
veghea raţiunii a alungat toţi monştrii pe care somnul său îi
născuse), atît de glorios lipsită de legătură cu timpurile noastre, atît
de atemporal străină de speranţele şi de siguranţele noastre.
Pentru că este o poveste despre cărţi, nu despre mizeriile cotidiene,
şi lectura ei ne poate îndemna să recităm, împreună cu marele
imitator de la Kempis: „In omnibus requiem quaesivi, et nusquam
inveni nisi in angulo cum libro".
5 ianuarie 1980i
11
Notă
Manuscrisul lui Adso este împărţit în şapte zile şi fiecare zi în
perioadele care corespund orelor liturgice. Subtitlurile, la persoana
a treia, au fost adăugate, probabil, de Vallet. Dar întrucît
sînt necesare ca să-l orienteze pe cititor, şi uzanţa aceasta nu se
deosebeşte de cea folosită de multă literatură scrisă în limba
vulgară, nu am socotit că merită să le înlătur.
Intr-o oarecare încurcătură m-au pus referirile lui Adso la orele
canonice, nu numai pentru că delimitarea lor variază după
localităţi şi după anotimpuri, ci şi pentru că, după cîte se pare, în
secolul al XlV-lea nu se respectau cu stricteţe indicaţiile date de
Sfîntul Benedict în canon.
Cu toate acestea, pentru orientarea cititorului, deducînd atît din
text cît şi, în parte, din confruntarea canonului de origine cu
descrierea vieţii monahale făcută de Edouard Schneider în Les
heures benedictines (Paris, Grasset, 1925), cred că ne putem
conduce după următoarea împărţire :
Matutini (pe care Adso le denumeşte cu vechea expresie Vigiliae).
între 2,30 şi 3 noaptea.
Laudi (care în tradiţia mai veche erau numite Matutini). între 5 şi
6 dimineaţa, încheindu-se o dată cu ivirea zorilor.
Prima Pe la 7,30, puţin înaintea aurorei. Tertia Pe la 9.
Sexta Amiaza (într-o mănăstire în care călugării nu lucrează
la cîmp, iarna, era şi ora mesei).
Nona între 2 şi 3 după-masa.
Vesper Pe la 4,30, la apusul soarelui (canonul prescrie să se
cineze înainte de lăsarea întunericului).
Completa Pe la 6 (pînă la 7 călugării trebuie să meargă la culcare).
Calculul se bazează pe faptul că în nordul Italiei, la sfîrşitul lui