Umberto Eco – Numele trandafirului

cele vechi de rezervă, şi le voi purta mereu pe ale tale. Apoi s-a
întors către mine: Acum mă retrag în chilie ca să citesc hîrtiile pe
care le ştii. în sfîrşit. Aşteaptă-mă pe undeva. Şi mulţumesc, vă
mulţumesc tuturor, vouă, fraţilor mei dragi.
Bătea de tertia şi m-am dus în cor, ca să recit cu ceilalţi imnul,
psalmii, versetele şi Kirie. Ceilalţi se rugau pentru sufletul
răposatului Berengario. Eu îi mulţumeam lui Dumnezeu că
găsiserăm nu o pereche, ci două perechi de lentile.
Din pricina prea multei linişti, uitînd de toate urîciunile pe care le
văzusem şi le auzisem, am aţipit, trezindu-mă cînd slujba se
termina. Mi-am dat seama că în noaptea aceea nu dormisem şi
m-am tulburat gîndindu-mă că-mi folosisem foarte mult forţele.
Şi în momentul acela, ieşind în aer liber, gîndul meu a început să
fie obsedat de amintirea fetei.
Am încercat să mă gîndesc la altceva şi am pornit să umblu
repede pe platou. Simţeam o uşoară ameţeală. îmi loveam una de
alta mîinile îngheţate. Băteam pămîntul cu picioarele, îmi era
somn şi totuşi mă simţeam treaz şi plin de viaţă. Nu înţelegeam
ce mi se întîmpla.
276
277
Ziua a patra Tertia
în care Adso se zbate în suferinţe de dragoste, apoi vine Guglielmo
cu textul lui Venanzio, care continuă să fie indescifrabil chiar şi
după ce a fost descifrat
în realitate, după întîlnirea mea păcătoasă cu fata aceea, celelalte
întîmplări cumplite mă făcuseră aproape să uit întîmplarea aceea,
iar, pe de altă parte, imediat după ce m-am spovedit fratelui
Guglielmo, inima mea se despovărase de remuşcarea pe care o
simţeam la trezirea după vinovata mea supunere, aşa încît mi se
păruse că-i încredinţasem călugărului, o dată cu vorbele, chiar şi
apăsarea al cărei ecou se făcuseră. La ce altceva slujeşte, de fapt,
binefăcătoarea spălare lăuntrică a spovedaniei, decît ca să
descarce greutatea păcatului şi a remuşcării care o atrage după
ea, în însuşi sînul Domnului Dumnezeu, dobîndind cu iertarea o
nouă uşurare înaripată de suflet, aşa încît să putem uita de
trupul martirizat de răutate ? Dar nu mă eliberasem cu totul.
Acum, cînd mă plimbam prin soarele palid şi rece al dimineţii
aceleia de iarnă, înconjurat de însufleţirea oamenilor şi a
animalelor, începeam să-mi reamintesc întîmplările trecute în alt
chip. Ca şi cînd din ceea ce se întîmplase nu mai rămăseseră
remuşcarea şi cuvintele de mîngîiere ale spălării de păcate, ci