Umberto Eco – Numele trandafirului

pentru puţină vreme, fiara murdară care este Antichristul, ne
revine nouă să apărăm tezaurul lumii creştine, şi chiar cuvîntul
lui Dumnezeu, pe care el l-a spus prorocilor şi apostolilor, pe care
preoţii îl repetă fără să schimbe nimic la el, pe care şcolile au
încercat să-l comenteze, chiar dacă astăzi tocmai în aceste şcoli
se culcuşeşte şarpele trufiei, al invidiei şi al smintelii. In apusul
acesta noi sîntem încă făclii şi lumină înaltă la orizont. Şi atîta
vreme cît zidurile acestea vor dăinui, noi vom fi păstrătorii
Cuvîntului lui Dumnezeu.
— Amin, a spus Guglielmo, cu glas de smerenie. Dar ce I legătură
au toate acestea cu faptul că nu se poate vizita I
biblioteca ?
— Vezi, frate Guglielmo, pentru a putea realiza opera I uriaşă şi
sfîntă care îmbogăţeşte aceste ziduri, şi a făcut semn I spre
corpul Edificiului care se zărea prin fereastra chiliei, ] tronînd
chiar deasupra bisericii abaţiale, oameni credincioşi au lucrat
mai multe secole, după nişte legi de fier. Biblioteca a fost ridicată
după un plan care a rămas necunoscut tuturor | de-a lungul
secolelor şi pe care nici unul dintre călugări nu este vrednic să-l
cunoască. Numai bibliotecarului i s-a dezvăluit această taină, de
către bibliotecarul de dinaintea sa, şi o dezvăluie, cît este în viaţă,
ajutorului de bibliotecar, în aşa fel încît moartea să nu-l
surprindă, lipsind comunitatea de aflarea acelui lucru. Şi buzele
amîndurora le sînt pecetluite de taină. Numai bibliotecarul, în
afară de faptul că ştie, are. dreptul să umble prin labirintul cu
cărţi, singur el ştie să le găsească şi unde să le pună la loc,
numai el răspunde de! păstrarea lor. Ceilalţi călugări lucrează în
scriptorium şi potj cunoaşte catalogul cărţilor pe care le cuprinde
biblioteca. Dar un catalog de titluri spune adesea prea puţin,
numai biblio-, tecarul ştie, după aşezarea volumului, după gradul
în care este sau nu îngăduită citirea lui, ce fel de taine, de
adevăruri sau de minciuni închide în el volumul cu pricina.
Numai el hotărăşte cum, cînd şi dacă să-l încredinţeze
călugărului care îl cere, numai după ce mi-a cerut mie părerea.
Deoarece nvJ
42
toate adevărurile sînt pentru toate urechile, nu toate minciunile
pot fi recunoscute ca atare de un suflet credincios, şi călugării, în
fine, stau în scriptorium ca să ducă la bun sfîrşit o operă precisă,
pentru care trebuie să citească anumite cărţi şi nu altele, şi nu ca
să urmărească orice nebunească curiozitate care-i păleşte, fie din
puţinătatea minţii, fie din trufie, fie din gînduri venite de la