Umberto Eco – Numele trandafirului

ţinuse scai de el cu pretexte lipsite de rost. După asta, cînd se
apropiase ca să-şi reia inspecţia, Berengario pornise să i se
învîrtească în jur, ofe-rindu-i colaborarea.
In sfîrşit, Malachia, văzînd că maestrul meu era foarte hotărît să
cerceteze lucrurile lui Venanzio, îi spusese clar şi răspicat că
poate, înainte de a răscoli hîrtiile mortului, era mai bine să capete
autorizaţia Abatelui; că şi el însuşi, deşi era bibliotecar, se
abţinuse, din respect şi disciplină, şi că în orice caz nimeni nu se
apropiase de masa aceea, cum îi ceruse Guglielmo, şi nimeni nu
avea să se apropie pînă nu-şi dădea Abatele îngăduinţa.
Guglielmo îi atrăsese atenţia că Abatele u dăduse învoirea să
cerceteze în toată abaţia, Malachia îl întrebase, nu fără un zîmbet
de răutate, dacă Abatele îi Mgăduise să umble în voie şi prin
scriptorium, sau ferească Dumnezeu, prin bibliotecă. Guglielmo
înţelesese că nu era cazul să se încrînceneze într-o dovadă de
forţă cu Malachia, cniar dacă toate acele mişcări şi toate acele
spaime în jurul
157
hîrtiilor lui Venanzio îi măriseră dorinţa de a lua cunoştinţă de
ele. Dar era atît de hotărît să se întoarcă acolo noaptea, încît se
ferise să dea naştere unor incidente. Nutrea însă vizibile
sentimente de răzbunare care, dacă n-ar fi fost însufleţite, cum
erau, de setea adevărului, ar fi părut ca foarte îndîrjite şi de
ocară.
înainte de a intra în refector, am făcut o mică plimbare prin
incinta mănăstirii, pentru a înlătura aburii somnului în aerul
rece al serii. Pe aici încă se mai învîrteau unii călugări aflaţi în
rugăciune. în grădina din faţa porticului mănăstirii l-am zărit pe
atît de bătrînul Alinardo din Grottaferrata care, cu trupul
prăpădit de tot acum, îşi petrecea mare parte din zi printre
plante, cînd nu şedea în biserică să se roage. Părea că nu simte
frigul, şi se aşezase de-a lungul părţii din afara porticului.
Guglielmo i-a adresat cîteva cuvinte de salut şi bătrînul a părut
bucuros că se interesa cineva de el.
— Fie-vă ziua senină, i-a spus Guglielmo.
— Cu voia Celui de Sus, i-a răspuns bătrînuL
— Senină în cer, dar întunecată pe pămînt. îl cunoşteaţi bine pe
Venanzio ?
— Care Venanzio ? a întrebat bătrînul. Apoi o lumină s-a aprins
în ochii lui. Ah, băiatul mort. Fiara dă tîrcoale prin abaţie...
— Care fiară ?
— Fiara cea uriaşă, care vine dinspre mare... Şapte capete şi zece