Umberto Eco – Numele trandafirului

cuvîntul unuia dintre vecinii lui fusese ca să laude bunătatea
unei anumite bucăţi mai gustoase. Am aflat apoi că era messer
Girolamo, episcopul acela din Caffa, pe care, cu cîteva zile mai
înainte, Ubertino îl crezuse mort (şi trebuie să spun că ideea
aceea că murise de doi ani a circulat ca veste adevărată prin toată
creştinătatea vreme îndelungată, pentru că am auzit-o şi după
aceea; şi, de fapt, a murit
295
la cîteva luni după întîlnirea aceea a noastră, şi tot mă mai
gîndesc că a murit din pricina mîniei nemăsurate pe care
adunarea de a doua zi i-o stîrnise în trup, încît aproape că-mi
venea să cred că are să crape pe loc şi numaidecît, atît era de
şubred la trup şi de înfierbîntat la umoare).
S-a amestecat şi el în momentul acela în vorbă, vorbind cu gura
plină:
— Ş-apoi să ştiţi că neobrăzatul a născocit o constituţie privitoare
la taxae sacrae poenitentiariae în care trage folos din păcatele
oamenilor Bisericii ca să scoată alţi bani. Dacă un ecleziast
făptuieşte un păcat trupesc cu o călugăriţă, cu o rudă sau chiar
cu o femeie oarecare (pentru că se întîmplă şi asta !), va putea fi
izbăvit doar plătind şaizeci şi şapte de lire de aur şi doisprezece
soldi. Şi dacă făptuieşte cruzimi animalice, vor trebui mai mult de
două sute de lire, dar dacă le comite doar cu copii şi cu animale,
şi nu cu femei, amenda va fi scăzută cu o sută de lire. Şi o
călugăriţă care s-a dat mai multor bărbaţi, fie toţi laolaltă, fie în
momente diferite, în afara sau înlăuntrul mănăstirii, şi apoi vrea
să devină păstoriţă de abaţie, va trebui să plătească o sută
treizeci de lire de aur şi cincisprezece soldi.
— Să fim serioşi, messer Girolamo, s-a împotrivit Ubertino, ştii cît
de puţin îl iubesc eu pe papă, dar în privinţa asta trebuie să-l
apăr! Este o calomnie care s-a pornit să umble prin Avignon, dar
n-am văzut niciodată această constituţie.
— Există, a spus cu tărie Girolamo. Nici eu n-am văzut-o, dar
există.
Ubertino a clătinat din cap şi ceilalţi au tăcut. Mi-am dat seama
că erau obişnuiţi să nu-l ia prea în serios pe messer Girolamo, pe
care cu o zi înainte Guglielmo îl numise prost. Guglielmo a
încercat să reia discuţia :
— Oricum, adevărată sau nu, vorba asta ne spune care este clima
morală de la Avignon, în care oricine, jefuiţi sau jefuitori, ştiu că
trăiesc mai mult într-o piaţă decît la curtea reprezentantului lui
Christos. Cînd Ioan s-a suit pe scaunul papal se vorbea de o