Umberto Eco – Numele trandafirului

— Mai mult ca sigur că nu, ne-a încredinţat Bencio, cînd chelarul
l-a apucat de piept s-a văzut că n-o putea avea sub scapulară.
— Bine. Adică rău. Dacă acea carte nu e în camera aceasta, este
neîndoielnic că un altul, în afară de Malachia şi de chelar, intrase
mai înainte.
— Adică o a treia persoană, care l-a omorît pe Severino ?
— Prea multă lume, a spus Guglielmo.
— Pe de altă parte, am spus, cine putea să ştie că volumul e aici ?
— Jorge, bunăoară, care ne-a auzit.
— Da, am spus, dar Jorge nu ar fi putut să omoare un om
puternic ca Severino, şi cu atîta sălbăticie.
— Fireşte că nu. în afară de asta, tu l-ai văzut îndrep-tîndu-se
spre Edificiu, arcaşii l-au găsit în bucătărie cu puţin înainte de al
fi găsit pe chelar. Deci nu ar fi avut timp să vină aici şi apoi să
se întoarcă în bucătărie. Socoteşte că, şi dacă se mişcă atît de
sprinten, trebuie totuşi să meargă pe lîngă ziduri, şi nu ar fi
putut străbate grădinile, în fugă...
— Lăsaţi-mă să judec cu mintea mea, am spus, eu care acum
aveam ambiţia să-l imit pe maestrul meu. Deci Jorge nu poate să
fi fost. Alinardo se învîrtea prin jur, dar şi el se ţine cu greu pe
picioare, şi nu putea să-l fi biruit pe Severino. Chelarul a fost aici,
dar timpul care s-a scurs între sosirea lui la bucătărie şi sosirea
arcaşilor a fost atît de scurt, încît mi se pare greu de crezut că a
putut să-l facă pe Severino să-i deschidă, să-i sară la gît, să-l
omoare şi apoi să scormonească şi să facă toată harababura asta.
Malachia ar fi putut veni înaintea tuturor. Jorge v-a auzit în
nartex, s-a dus în scrip-torium să-l înştiinţeze pe Malachia că o
carte din bibliotecă a fost luată de Severino. Malachia vine aici, îl
convinge pe Severino să-i deschidă, îl omoară, Dumnezeu ştie de
ce. Dar dacă el căuta cartea, ar fi trebuit s-o recunoască fără să
răstoarne totul în felul ăsta, pentru că el e bibliotecarul! Atunci
cine rămîne ?
— Bencio, a spus Guglielmo.
Bencio a negat cu toată puterea, scuturînd din cap.
— Nu, frate Guglielmo, domnia ta ştie că-mi dădea ghes
curiozitatea. Dar dacă aş fi intrat şi aş fi putut ieşi cu cartea,
acum n-aş sta aici să vă ţin tovărăşie, ci în cu totul altă parte sămi
cercetez comoara.
362
— O dovadă aproape convingătoare, a zîmbit Guglielmo. Totuşi,
tu nu ştii cum e făcută cartea. Puteai să fi făcut crima şi acum să
fii aici căutînd să-i dai de urmă.