Umberto Eco – Numele trandafirului

lapte cald. Marele cămin dinspre miazăzi ardea ca o fierărie, în
timp ce la cuptor se pregătea pîinea proaspătă. Doi căprari
aduceau trupul unei oi pe care abia o tăiaseră. Printre bucătari, lam
văzut pe Salvatore, care mi-a zîmbit cu gura lui de lup. Şi am
văzut că lua de pe masă rămăşiţele puiului din seara dinainte, şi
le trecea pe ascuns căprarilor, care le ascundeau sub cojoacele
lor de piele, rînjind satisfăcuţi. Dar bucătarul-şef şi-a dat seama
şi l-a luat la rost pe Salvatore:
— Chelarule, chelarule, i-a spus, tu trebuie să ai grijă de lucrurile
abaţiei, nu să le risipeşti.
— Filii Dei sînt, a spus Salvatore, Iisus a spus că facite pentru el
tot ce facite pentru unul dintre aceşti pueri!
— Frăţior al zdrenţelor mele, minorit păcătos! a strigat atunci
bucătarul la el. Nu eşti aici printre milogii tăi de fraţi! Ca să dea
de mîncare fiilor lui Dumnezeu are aici grijă îndurarea Abatelui!
Salvatore s-a făcut negru la faţă şi s-a întors ca muşcat: \
— Nu sînt frăţior minorit! Sînt călugăr din cei ai lui Sancti
Benedicti! Merdre ă toy, bogomil de merda.
— Bogomilă e putoarea pe care o încaleci noaptea, cu surceaua ta
eretică, porcule ! i-a strigat bucătarul.
124
Salvatore i-a scos repede pe căprari şi, trecînd pe lîngă noi, ne-a
privit îngrijorat:
__Frate, i-a spus lui Guglielmo, apără tu ordinul tău, care
nu e al meu, spune-i că i filios Francisci non ereticos esse! Apoi mia
şoptit mie la ureche : Iile menteur, puah, şi a scuipat pe jos.
Bucătarul îl dădu afară în chip nepoliticos şi închise uşa în
urma lui.
__Frate, i-a spus cu respect lui Guglielmo, nu vorbeam de
rău ordinul domniei voastre şi oamenii atît de sfinţi care se află în
el. Vorbeam despre acel închipuit minorit şi închipuit benedictin,
care nu este nici una, nici alta.
__Ştiu de unde vine, zise Guglielmo împăciuitor. Dar acum
este călugăr ca şi tine şi îi datorezi respect frăţesc.
— Dar el îşi bagă nasul unde nu trebuie, pentru că este ţinut sub
aripă de chelar, şi se crede şi el chelar. Şi se foloseşte de abaţie ca
şi cum ar fi casa lui, ziua şi noaptea.
— De ce noaptea? a întrebat Guglielmo.
Bucătarul a făcut un gest ca şi cum n-ar mai vrea să vorbească
despre lucruri prea puţin cinstite. Guglielmo nu l-a mai întrebat
altceva şi şi-a terminat de băut laptele.
Curiozitatea mea creştea din ce în ce mai mult. Intîlnirea cu