Umberto Eco – Numele trandafirului

— S-ar putea. Dar tot un burduf umflat rămîne, şi pînă la urmă
au să-l omoare.
— Dar dumneavoastră ce credeţi de judecăţile mele ?
— Am să-ţi spun mai tîrziu.
Eram în porticul mănăstirii, vîntul se făcuse tot mai mînios,
lumina tot mai scăzută, chiar dacă nona abia trecuse. Ziua se
apropia de sfîrşit şi ne rămînea destul de puţin timp. La vesper
Abatele urma, desigur, să-i încunoştinţeze pe călugări că
Guglielmo nu mai avea dreptul să pună întrebări şi să intre
pretutindeni.
448
— E tîrziu, a spus Guglielmo, şi cînd ai prea puţin timp, este o
nenorocire să-ţi pierzi calmul. Va trebui să procedăm ca şi cum
am avea la dispoziţie întreaga eternitate. Am o problemă de
rezolvat, cum să intrăm în finis Africae, pentru că acolo trebuie să
se afle răspunsul de pe urmă. Apoi trebuie să salvăm un om, nu
m-am hotărît încă pe care. în sfîrşit, trebuie să ne aşteptăm la
ceva şi din partea grajdurilor, la care tu vei sta cu ochii ţintă... Ia
te uită cîtă mişcare...
într-adevăr, spaţiul între Edificiu şi mănăstire era neobişnuit de
însufleţit. Un novice, ceva mai înainte, care venea de la locuinţa
Abatelui, dăduse fuga spre Edificiu. Acum de-acolo ieşea Nicola,
care se îndrepta spre dormitoare. într-un colţ, grupul de
dimineaţă, Pacifico, Aymaro şi Pietro stăteau şi vorbeau pe şoptite
cu Alinardo, ca să-l convingă parcă de ceva.
Apoi au părut a lua o hotărîre, Aymaro l-a sprijinit pe Alinardo,
încă nehotărît, şi s-a îndreptat cu el spre locuinţa abaţială.
Tocmai intrau cînd Nicola a ieşit de la dormitoare, ducîndu-l pe
Jorge în aceeaşi direcţie. I-a văzut pe cei doi care intrau, i-a şoptit
ceva lui Jorge la ureche, bătrînul a clătinat din cap, şi au mers
mai departe, oricum, spre capitul.
— Abatele ia situaţia în mînă, a şoptit Guglielmo cu scepticism.
Din Edificiu ieşeau alţi călugări care ar fi trebuit să stea în
scriptorium, urmaţi apoi imediat Bencio care ne-a venit în
întîmpinare, tot mai frămîntat.
— E agitaţie în scriptorium, ne-a spus, nimeni nu lucrează, toţi
discută pe furiş între ei... Ce se întîmplă?
— Se întîmplă că persoanele care pînă azi dimineaţă puteau fi
foarte bine bănuite au murit cu toatele. Pînă ieri toţi se uitau urît
la Berengario, prost şi necredincios şi stricat, apoi la chelar, eretic
suspect, apoi la Malachia, aşa de rău văzut de toţi... Acum nu
mai au la cine să se uite, şi au cît mai degrabă nevoie să-şi