Umberto Eco – Numele trandafirului

care, fiindu-ne luate, avem dreptul să le cerem înapoi, pentru că
una este ca în mod cetăţenesc şi lumesc să-ţi aperi lucrul tău de
cel care vrea să ţi-l ia, adresîn du-te judecătorului imperial (şi a
spune că Iisus şi apostolii au avut lucruri de felul acesta este o
afirmaţie eretică, pentru că, aşa cum spune Matei în capitolul al
V-lea, celui care vrea să se certe cu tine la judecată şi vrea „să-ţi
ia cămaşa, lasă-i şi mantia", şi nu spune altfel nici Luca, în
capitolul al Vl-lea, cuvinte cu care Christos înlătura de la sine
orice posesie şi stăpînire, lucru pe care-l cere cu stăruinţă şi
apostolilor săi, a se vedea mai departe Matei, capitolul al XXIVlea,
unde Petru îi spune Domnului că pentru a-l urma vor părăsi
totul); dar şi în alt fel se pot avea, cu toate acestea, lucrurile
pămînteşti, pe motiv că există şi caritatea fraternă a tuturor, şi în
acest fel Christos şi ai lui au avut bunuri din motive fireşti, care
motive sînt numite de unii jus poli, adică motive fireşti, spre
întreţinerea naturii care fără prescripţie umană se potriveşte cu
dreapta judecată; în timp ce jus fori este o putere care depinde de
contractul uman. înainte de asta, la prima împărţire a acestor
lucruri, cît priveşte posesiunea, ele au fost cum sînt acum
lucrurile care nu fac parte dintre bunurile cuiva şi se conced celui
care le ocupă, şi au fost într-un anumit sens comune tuturor
oamenilor, în timp ce numai după păcat strămoşii noştri au
început să-şi împărtăşească proprietatea lucrurilor şi de atunci a
început stăpînirea omenească, aşa cum este cunoscută astăzi.
Dar Christos şi apostolii au avut lucrurile în primul fel, şi aşa au
avut hainele şi pîinile şi peştii, şi, cum spunea Pavel în prima
epistolă către Timotei, avem de mîn-care şi cu ce ne acoperi şi
sîntem mulţumiţi. Prin care se înţelege că Christos şi ai lui nu au
avut aceste lucruri în posesie, ci în folosinţă, rămînînd neatinsă
sărăcia lor. Ceea ce a şi fost recunoscut de papa Nicolae al II-lea
în decretala Exiit qui seminat.
Dar de cealaltă parte s-a ridicat Jean d'Anneaux şi a spus că
poziţiile lui Ubertino i se păreau potrivnice şi dreptei judecăţi, şi
dreptei interpretări a Scripturilor. Deoarece, despre bunurile
pieritoare prin folosinţă, cum ar fi pîinea şi peştii, nu se poate
vorbi de simplul drept al folosinţei, şi nici nu se poate face uz de
ele, ci abuz, tot ceea ce credincioşii aveau în comun în Biserica
primitivă, cum se vede în Faptele doi şi trei, le aveau pe baza
aceluiaşi fel de posesiune pe care o aveau înainte de
conversiune; apostolii, după pogorîrea
341
Sfîntului Duh, au posedat pămînturi în ludeea; dorinţa de a trăi