Umberto Eco – Numele trandafirului

şi popor, dar asupra acestei împărţiri ocîrmuia acel ordo
monachorum, legătură directă între poporul lui Dumnezeu şi cer,
şi călugării nu semănau cu acei păstori vremelnici care erau
preoţii şi episcopii, ignoranţi şi corupţi, înclinaţi acum să se
supună intereselor oraşelor, unde oile nu mai erau bunii şi
credincioşii ţărani, ci negustorii şi meşteşugarii. Ordinul
benedictin nu se opunea ca stăpînirea celor simpli să fie
încredinţată clericilor vremelnici, numai că stabilirea regulii
definitive a acestui raport să revină călugărilor, în legătură
directă cu sorgintea oricărei puteri pămînteşti, Imperiul, după
cum erau şi cu sorgintea oricărei puteri cereşti. Iată pentru ce,
cred, mulţi abaţi benedictini, pentru a reda demnitate Imperiului
împotriva stăpânirii oraşelor (episcopi şi negustori uniţi), au
primit chiar să-i proteguiască pe franciscanii spirituali, ale căror
idei nu le împărtăşeau, dar a căror prezenţă le cădea bine,
întrucît oferea Imperiului silogisme adecvate împotriva puterii
nemărginite a papei.
Acestea erau motivele, am izbutit eu să desluşesc, pentru care
Abbone era dispus să colaboreze cu Guglielmo, trimis de către
împărat, pentru a face pe mediatorul între ordinul franciscan şi
scaunul papal. într-adevăr, chiar în disputa furioasă care
primejduia atît unitatea Bisericii, Michele din Cesena, Poftit de
mai multe ori la Avignon de către papa Ioan, se hotărîse în cele
din urmă să primească invitaţia, deoarece nu ia ca ordinul lui să
fie pentru totdeauna contra pontifului, şef suprem al
franciscanilor, voia ca pînă la urmă să-i facă
147
pe ai lui să biruie şi să capete încuviinţarea papei şi pentru că
bănuia că, fără această încuviinţare, nu ar fi putut rămîne prea
multă vreme în fruntea ordinului său.
Dar mulţi îi atrăseseră atenţia că papa îl aştepta în Franţa ca să-l
atragă într-o capcană, învinuindu-l de erezie şi punînd să fie
judecat. Şi de aceea erau de părere ca plecarea lui Michele la
Avignon să fie precedată de anumite tratative. Marsilio avusese o
idee şi mai bună: să trimită împreună cu Michele un legat
imperial, care să înfăţişeze înaintea papei punctul de vedere al
celor care-l susţineau pe împărat. Nu atît ca să-l convingă pe
bătrînul Cahors, ci pentru a întări poziţia lui Michele care, făcînd
parte dintr-o delegaţie imperială, nu ar fi putut să cadă atît de
uşor pradă răzbunării pontificale.
Dar şi această idee prezenta numeroase inconveniente şi nu era
realizabilă numaidecît. De aici venise ideea unei întîlniri