Umberto Eco – Numele trandafirului

fără proprietate nu se extinde şi asupra a ceea ce este necesar
ordinului ca să trăiască, şi cînd Petru a spus că lăsase totul, nu
înţelegea prin aceasta că renunţase la proprietate • Adam a avut
stăpînire şi proprietate asupra lucrurilor ■ sclavul care ia bani de
la stăpînul lui nu face, fireşte, nici uz, nici abuz de ei; cuvintele
din Exiit qui seminat la care mino-riţii se referă mereu şi care
hotărăsc că fraţii minori au doar uzul asupra celor de care se
slujesc, fără să aibă stăpînirea şi proprietatea lor, trebuie să se
refere doar la lucrurile care nu se isprăvesc prin uz şi, întradevăr,
dacă Exiit ar cuprinde bunurile supuse pieirii, ar susţine
un lucru cu neputinţă; uzul de fapt nu se poate deosebi de
stăpînirea juridică; orice drept uman, pe baza căruia se posedă
lucruri materiale, este cuprins în legile regilor; Christos, ca om
muritor, încă de pe vremea conceperii sale, a fost proprietarul
tuturor lucrurilor pămîn-teşti, iar ca Dumnezeu a avut de la Tatăl
Său stăpînirea universală a tot ce există; a fost proprietar de
veşminte, de alimente, de bani prin contribuţiile şi ofertele
credincioşilor, şi, dacă a fost sărac, nu a fost fiindcă nu avea
proprietăţi, ci fiindcă nu profita de roadele lor, întrucît simpla
stăpînire juridică, despărţită de încasarea beneficiilor, nu-l
îmbogăţeşte pe cel care o deţine ; şi, în sfîrşit, dacă totuşi Exiit ar
fi spus cu totul altceva, pontiful roman poate, în ceea ce priveşte
credinţa şi problemele morale, să anuleze hotărîrile antemergătorilor
săi, ba chiar să şi facă schimbări potrivnice lor.
în momentul acela s-a ridicat, aprig, fratele Girolamo, episcop în
Caffa, cu barba tremurîndu-i de mînie, chiar dacă vorbele sale
încercau să pară împăciuitoare. Şi a început o argumentare care
mi s-a părut destul de încîlcită.
— Ceea ce aş dori să-i spun sfîntului părinte, şi chiar eu, care
vorbesc, sînt gata să mă supun încă de pe acum dreptei sale
îndreptări, dacă voi greşi, deoarece cred, într-adevăr, că Ioan este
vicarul lui Christos, şi pentru această credinţă am fost luat de
sarazini. Şi voi începe citind un fapt amintit de un mare doctor,
despre disputa care s-a iscat într-o zi între călugări despre cine a
fost tatăl lui Melchisedec. Şi atunci abatele Copes, întrebat despre
asta, s-a scărpinat în cap şi a spus : vai de tine, Copes, deoarece
cauţi numai ceea ce Dumnezeu nu-ţi porunceşte să cauţi, şi eşti
delăsător în ceea ce el îţi porunceşte. Iată, cum se deduce foarte
clar din exemplul meu, e tot atît de limpede că Iisus Christos şi
Preafericita Fecioară, precum şi apostolii, nu au avut nimic, nici
în parte, nici în comun, după cum mai puţin limpede ar fi să
recunoaştem că