Umberto Eco – Numele trandafirului

ca să atrageţi cu viclenie lumea, şi că făceaţi să fiţi luaţi drept
pocăiţi, ducînd o viaţă fără pată în ochii oamenilor, şi pe urmă vă
luaţi orice libertate, şi vă dedaţi oricărui desfrîu, pentru că nu
credeaţi în sfînta taină a căsătoriei, şi socotindu-vă mai
neprihăniţi decît alţii, vă puteaţi îngădui orice porcărie şi orice
jignire a trupului vostru şi al altora ? Vorbeşte !
— Da, da, mărturisesc adevărata credinţă în care crezusem
atunci din tot sufletul, mărturisesc că lepădaserăm hainele
noastre în semn de spoliere, că renunţaserăm la toate bunurile
noastre, în vreme ce voi, cîini spurcaţi, n-o să renunţaţi niciodată
la ele, că de atunci n-am mai primit niciodată bani de la nimeni,
şi nici n-am mai purtat bani la noi, şi am trăit din cerşit, şi n-am
mai păstrat nimic pentru ziua de mîine, şi cînd ne primeau şi ne
puneau la masă, mîncam şi plecam lăsînd pe masă tot ce
primeam în dar...
— Şi aţi ars şi aţi jefuit ca să vă înstăpîniţi pe averea bunilor
creştini!
— Şi am ars şi am jefuit pentru că aleseserăm sărăcia ca lege
universală, şi aveam dreptul să ne însuşim averile nelegitime ale
altora, şi voiam să lovim în inimă urzeala de lăcomie care se
întindea de la parohie la parohie, dar nu am jefuit niciodată ca să
posedăm, nici n-am ucis ca să jefuim, ucideam ca să pedepsim,
ca să-i curăţăm pe cei necuraţi prin vărsare de sînge, poate că
eram cuprinşi de o dorinţă neobişnuită de dreptate, se fac păcate
şi din dragoste prea mare faţă de Domnul, din prea multă
perfecţiune, noi eram adevărata congregaţie spirituală, trimisă de
Dumnezeu şi menită pentru gloria timpurilor de pe urmă, căutam
răsplata noastră în paradis, anticipînd timpurile distrugerii
voastre, numai noi eram apostolii lui Christos toţi ceilalţi
trădaseră, şi Gherardo Segalelli fusese o plantă dumnezeiască,
planta Bei pullulans in rădice fidei, regula noastră venea de-a
dreptul de la Dumnezeu, nu de la voi, cîini blestemaţi, predicatori
mincinoşi care răspîndiţi înjur mirosul de pucioasă şi nu cel de
tămîie,
382
cîini ticăloşi, căţele împuţite, corbi, slugi ale curvei de la Avignon,
făgăduiţi cum sînteţi pierzaniei! Pe atunci eu credeam, şi chiar
era izbăvit trupul nostru, şi eram sabia lui Dumnezeu, trebuia sâ
ucidem chiar şi nişte nevinovaţi ca să-i putem aşa ucide pe toţi
cît mai repede. Noi voiam o lume mai bună de pace şi de bună
înţelegere, şi fericirea pentru toţi, noi voiam să ucidem războiul
pe care voi îl duceaţi în lăcomia voastră, de ce ne învinuiţi că