Umberto Eco – Numele trandafirului

— In decursul veacurilor nu foloseşte la nimic. Dar în decursul
anilor şi al zilelor foloseşte la ceva. Vezi, deci, cum ne-am rătăcit
noi.
— Şi deci o bibliotecă nu este un instrument care să
răspîndească adevărul, ci ca să-i întîrzie ieşirea la iveală ? am
întrebat înmărmurit.
— Nu întotdeauna şi nu neapărat. în cazul ăsta, însă, este.
286
287
Ziua a patra Sexta
în care Adso se duce să caute trufe şi-i găseşte pe minoriţi sosind,
aceştia stau îndelung de vorbă cu Guglielmo şi cu Ubertino şi se
află lucruri foarte triste despre Ioan al XXII-lea
După aceste constatări, maestrul meu a hotărît să nu mai facă
nimic. Am mai spus că avea uneori momente din acestea de
totală lipsă de activitate, ca şi cum ciclul neîncetat al astrelor s-ar
fi oprit, şi el o dată cu ele. Aşa a făcut în dimineaţa aceea. S-a
întins pe salteaua de paie cu ochii deschişi în gol şi mîinile
încrucişate pe piept, abia mişcînd buzele, ca şi cum ar fi şoptit o
rugăciune, dar fără regularitate şi pioşenie.
M-am gîndit că se gîndeşte şi am hotărît să respect meditaţia lui.
M-am întors în curte şi am văzut că soarele îşi pierduse din
putere. Din frumoasă şi luminoasă cum era, dimineaţa (în timp
ce ziua era pe cale să lase în urmă prima sa jumătate) se făcea
acum umedă şi ceţoasă. Nori mari se mişcau dinspre
miazănoapte şi se pregăteau să năvălească peste partea de sus a
platoului, acoperindu-l cu o pîclă uşoară. Părea ceaţă, şi poate că
ceaţă se ridica şi din pămînt, dar la depărtarea aceea era greu să
desluşeşti pîclele care veneau de jos de cele care coborau de sus.
începeau să se zărească cu greu siluetele clădirilor mai depărtate.
L-am văzut pe Severino adunînd porcarii şi pe unele dintre
animalele lor, cu bucurie. Mi-a spus că se duceau sus pe munte,
şi la vale, ca să caute rădăcini de trufe. Eu nu cunoşteam încă
acel fruct delicios de la poalele pădurii, care creştea în peninsula
aceea şi părea tipic pentru pămînturile benedictine, fie la Norcia -
negre —, fie în locurile acelea -mai albe şi mai parfumate.
Severino mi-a lămurit cum era şi cît de gustos era pregătit fructul
acela în chipuri cît mai felurite. Şi mi-a spus că era foarte greu de
găsit, pentru că se ascunde sub pămînt, mai pitit decît o
ciupercă, şi singurele