Umberto Eco – Numele trandafirului

desăvîrşit băile calde (oare Berengario voise să se lecuiască de
boala lui de dragoste pentru Adelmo cel dispărut ? Dar se poate
suferi oare de rău de dragoste pentru o făptură de acelaşi sex,
sau aceea nu era decît o desfrînare animalică? Şi poate că nu era
animalică desfrînarea mea din noaptea trecută? Nu, desigur că
nu, îmi spuneam imediat, era mult prea plăcută - şi numaidecît
după asta : greşeşti, Adso, aceea a fost nălucire de-a diavolului,
era foarte animalică, şi dacă ai păcătuit fiind animal, păcătuieşti
şi acum şi mai tare, nevoind să te căieşti!). Dar după aceea am
mai citit şi că, tot după părerea lui Avicenna, mai erau totuşi şi
alte mijloace: de exemplu, să te foloseşti de prezenţa unor femei
bătrîne şi pricepute care să-şi petreacă timpul bălăcărind-o pe
iubită -şi se pare că femeile bătrîne sînt mai pricepute decît
bărbaţii în nevoi din acestea. Poate că aceasta era soluţia, dar în
abaţie nu puteam găsi femei bătrîne (adevărul e că nici tinere nu
erau), şi deci ar fi trebuit să-i cer vreunui călugăr să-mi
vorbească de rău pe fata aceea, dar cui ? Şi apoi, putea un
călugăr să cunoască bine femeile cum le cunoştea o femeie
bătrînă şi flecară ? Ultima soluţie propusă de sarazin era de-a
dreptul neruşinată, pentru că ea susţinea ca iubitul nefericit să
se împreune cu multe sclave, lucru foarte greu de făcut Pentru un
călugăr. în sfîrşit, îmi spuneam, cum se poate
325
tămădui de boala de dragoste un tînăr călugăr? Nu exista chiar
nici o scăpare pentru el ? Poate că trebuia să mă slujesc de
ajutorul lui Severino şi al ierburilor sale ? într-adevăr, am găsit
un fragment din Arnaldo din Villanova, autor pe care îl mai
auzisem pomenit, şi cu multă preţuire, de către Guglielmo, care
spunea că boala din dragoste lua naştere dintr-o abundenţă de
umori şi de aer, cînd adică organismul omului are prea multă
umiditate şi căldură, ţinînd seama că sîngele (care produce
sămînţa generativă), crescînd din preaplin, dă preaplin de
sămînţă, o complexio venerea, şi o dorinţă nestrămutată de unire
dintre bărbat şi femeie. Există o virtute estimativă situată în
partea dorsală a ventriculului mijlociu al encefalului (ce-i asta?
m-am întrebat), al cărui rost este să prindă intenţiile nesensibile
care se află în obiectele sensibile captate de simţuri, şi cînd
dorinţa pentru obiectul perceput de simţuri devine foarte
puternică, iată că facultatea estimativă este tulburată şi se
hrăneşte doar cu fantasma persoanei iubite; atunci se verifică o
aprindere a întregii inimi şi a corpului, tristeţea lăsînd locul
bucuriei şi invers, deoarece căldura (care în momentele de