Umberto Eco – Numele trandafirului

vezi animalele de la care ai luat grăsimea. Şi cu coada şopîrlei faci
toate lucrurile din jur să se vadă ca de argint, iar cu untura unui
şarpe negru şi o bucată de giulgiu de înmormîntare, camera va
părea plină de şerpi. Eu ştiu asta. Cineva din bibliotecă e foarte
priceput...
— Dar n-ar putea fi sufletele bibliotecarilor răposaţi care să facă
toate magiile astea ?
Nicola a rămas încremenit şi neliniştit.
— La asta nu m-am gîndit. S-ar putea. Dumnezeu să ne
păzească. E tîrziu, a şi început vesper. La revedere.
Şi s-a îndreptat spre biserică.
Am pornit-o mai departe, de-a lungul laturii de miazăzi: la
dreapta casa peregrinilor şi sala capitulară cu grădina, la stînga
teascurile de măsline, moara, grînarele, pivniţele, casa novicilor.
Şi toată lumea se îndrepta grăbită spre biserică.
— Ce credeţi despre tot ce a spus Nicola? l-am întrebat pe
maestrul meu.
— Nu ştiu. în bibliotecă se petrece ceva, şi nu cred să fie sufletele
bibliotecarilor răposaţi...
— De ce ?
Pentru că îmi închipui că au fost atît de virtuoşi, încît stăzi stau
în împărăţia cerurilor să-şi bucure ochii privind
95
chipul lui Dumnezeu, dacă răspunsul acesta poate să te I
mulţumească. Cît priveşte lămpile, dacă sînt, le vom vedea. I Iar
cît despre unsorile de care vorbea sticlarul nostru, există I feluri
mai lesnicioase de a produce năluciri, şi Severino le I cunoaşte
foarte bine, ţi-ai dat seama astăzi. E neîndoios că în abaţie nu se
vrea să se pătrundă noaptea în bibliotecă, şi că în schimb mulţi
au încercat şi încearcă s-o facă.
— Şi crima noastră are vreo legătură cu această poveste ?
— Crima? Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît sînt mai convins că
Adelmo s-a omorît.
— Şi de ce ?
— Iţi aminteşti, azi-dimineaţă, cînd am descoperit grămada de
bălegar ? In timp ce urcam cotitura ce străjuia turnul de răsărit,
am observat în acel punct semnele lăsate de o surpătură: adică
de o parte din teren, mai mult sau mai puţin 1 în locul unde
se grămădeşte bălegarul, se prăbuşise, rostogolindu-se pînă
la picioarele turnului. Şi iată de ce, în| seara aceasta, cînd am
privit în sus, bălegarul ne-a apăruţi puţin acoperit de zăpadă, sau
abia acoperit de ultima zăpadă de ieri, nu de cea din zilele