Umberto Eco – Numele trandafirului

dintre bandele acestea, cum le numeşte domnia ta, a trecut prin
foc şi sabie pămîntul episcopului din Vercelli şi munţii navarezi, a
spus încruntat Abatele.
— Vorbeşti despre fra Dolcino şi despre apostolici...
— Despre falşii apostoli, l-a corectat Abatele.
Şi încă o dată auzeam că este citat fra Dolcino şi pseudoapostolii,
şi din nou cu un ton reţinut şi cu oarecare nuanţă de
groază.
— Falşii apostoli, a admis împăciuitor Guglielmo. Dar ei nu aveau
nimic comun cu minoriţii...
— De la care preluaseră şi profesau aceeaşi preţuire pentru
Gioacchino din Calabria, s-a repezit Abatele, şi poţi să-l întrebi
despre asta pe confratele domniei tale Ubertino...
— Vreau să atrag atenţia luminăţiei tale că îţi este confrate acum,
a spus Guglielmo cu un surîs şi un soi de plecăciune, ca şi cum
ar fi adus laude Abatelui pentru achiziţia pe care ordinul său o
făcuse, primind un om de o asemenea reputaţie.
— Ştiu, ştiu, a zîmbit Abatele. Şi domnia ta ştie cu cîtă frăţească
grijă i-a primit ordinul nostru pe spirituali cînd au intrat în
dizgraţia papei. Nu vorbesc numai despre Ubertino, ci şi de mulţi
alţi fraţi călugări mai umili, despre care se ştiu puţine lucruri, şi
despre care poate că ar trebui să se ştie mai multe. Pentru că s-a
întîmplat ca noi să primim fugari care ni s-au prezentat sub strai
de minoriţi, şi după aceea am aflat că diferite întîmplări din viaţa
lor îi duseseră, pentru o vreme, foarte aproape de dolcinieni.
— Şi aici ? a întrebat Guglielmo.
— Şi aici. Vă dezvălui ceva despre care, în realitate, ştiu prea
puţin, şi în orice caz, nu destul ca să pot formula acuzaţii.
150
par, văzînd că faci cercetări asupra vieţii acestei abaţii, e bine ca
şi domnia ta să ştii aceste lucruri. îţi voi spune, deci, că bănuiesc,
luaţi aminte, bănuiesc, pe baza unor lucruri pe care le-am auzit
şi le-am ghicit, că a existat un moment mult prea întunecat în
viaţa chelarului nostru care a ajuns aici, acum cîţiva ani, chiar
urmînd exodul minoriţilor.
— Chelarul ? Remigio din Varagine dolcinian ? îmi pare fiinţa cea
mai blîndă, şi în orice caz prea puţin preocupată de maica
sărăcie, pe care să o fi văzut eu vreodată.
— Şi într-adevăr nu pot să spun nimic despre el, şi mă bucur de
bunele lui servicii, pentru care întreaga comunitate îi poartă
recunoştinţă. Dar spun asta ca să te fac să înţelegi cum e lesne
de găsit legături între un frate călugăr şi un călugăraş.