Umberto Eco – Numele trandafirului

dulapurilor şi mobilelor, dacă scăpase ceva la prima căutare.
Guglielmo n-a vrut ca Bencio să mă ajute, şi i-a îngăduit doar să
stea de pază la uşă. în ciuda poruncilor Abatelui, mulţi voiau cu
tot dinadinsul să intre, servitori îngroziţi de veste, călugări care îl
plîngeau pe confratele lor, novici veniţi cu pînze curate şi cu
lighenaşe de apă ca să scalde şi să primenească mortul...
Trebuia deci să ne grăbim. Eu luam cărţile, i le dădeam lui
Guglielmo, care le cerceta şi le punea pe masă. Apoi ne-am dat
seama că treaba cerea multă vreme şi am început s-o facem
împreună, adică eu ridicam de jos cartea, o puneam în ordine
dacă era desfăcută, îi citeam titlul, o dădeam. Şi în multe cazuri
era vorba de foi separate.
— De plantis libri tres, blestemată treabă, nu e asta, spunea
Guglielmo şi punea volumul pe masă.
— Thesaurus herbarum, spuneam eu, şi Guglielmo:
— Las-o, noi căutăm o carte grecească!
— Asta? întrebam eu, arătîndu-i o operă cu paginile acoperite cu
caractere încurcate.
Şi Guglielmo:
— Nu, asta e arabă, prostule! Avea dreptate Bacon că prima
datorie a înţeleptului este să înveţe limbi străine!
— Dar nici dumneavoastră nu ştiţi araba! răspundeam eu atins,
la care Guglielmo îmi spunea:
— Dar cel puţin înţeleg cînd este vorba de arabă!
Şi eu roşeam pentru că-l auzeam pe Bencio rîzînd în spatele meu.
Cărţile erau multe, şi mai multe însemnările, sulurile cu desene
ale bolţii cereşti, cataloagele cu plante ciudate, manuscrisele
aparţinînd poate mortului, pe foi separate. Am muncit mult, am
căutat prin tot laboratorul. Guglielmo a ajuns chiar, cu o
desăvîrşită răceală, să mişte cadavrul, ca să vadă dacă nu cumva
era ceva dedesubt, şi i-a căutat prin veşminte. Nimic.
— Nu poate să nu fie, a spus Guglielmo. Severino s-a închis aici
înăuntru cu o carte. Chelarul n-o avea...
— N-o ascunsese cumva în haină ? am întrebat.
— Nu, cartea pe care am văzut-o alaltăieri dimineaţă sub masa
lui Venanzio era mare, ne-am fi dat seama.
— Cum era legată ? am întrebat.
— Nu ştiu, sta deschisă şi am văzut-o doar pentru cîteva
secunde, abia ca să-mi dau seama că era în greceşte, dar
36]
altceva nu-mi amintesc. Să continuăm: chelarul n-a luat-o, n-a
luat-o nici Malachia, cred.