Umberto Eco – Numele trandafirului

cineva că şi tu o găsiseşi convingătoare... Atunci m-am convins că
un plan dumnezeiesc hotăra aceste dispariţii, pentru care nu eu
aveam răspunderea. Şi l-am înştiinţat pe Malachia că dacă ar fi
fost curios ar fi pierit potrivit aceluiaşi plan dumnezeiesc, cum de
fapt s-a şi întîmplat.
— Deci aşa este... Am alcătuit o schemă falsă pentru a urmări
mişcările vinovatului şi vinovatul s-a potrivit. Şi tocmai această
schemă falsă m-a pus pe urmele tale. în vremurile noastre fiecare
este obsedat de cartea lui Ioan, dar tu îmi păreai cel mai înclinat
să meditezi asupra ei, şi nu atît despre speculaţiile despre
Antichrist, ci pentru că veneai din ţara în care se făceau
Apocalipsele cele mai încîntătoare. într-o zi cineva mi-a spus că
cele mai frumoase codice cu această carte,
466
467
în bibliotecă, fuseseră aduse de tine. Apoi, într-o zi, Alinardo a
vorbit de un tainic vrăjmaş al lui care fusese să caute cărţi la
Silos (m-a uimit faptul că a spus că vrăjmaşul lui se întorsese
mai înainte de vreme pe tărîmul beznelor ; de fapt el se gîndea la
orbirea ta). Silos este aproape de Burgos, şi azi dimineaţă am
găsit în catalog o serie de cărţi cumpărate cuprinzînd toate
apocalipsele hispanice, în perioada în care tu urmaseşi, sau
trebuia să urmezi, lui Paolo din Rimini. Şi în grupul acela de
tomuri cumpărate era şi cartea aceasta. Dar nu puteam fi sigur
de toate cîte le refăcusem în minte, pînă cînd n-am aflat că tomul
furat este din hîrtie de pînză. Atunci mi-am reamintit de Silos, şi
am fost sigur. Bineînţeles că pe măsură ce căpăta formă ideea
despre această carte şi despre puterea ei benefică, se destrăma
ideea schemei apocaliptice, şi totuşi nu izbuteam să înţeleg cum
cartea şi înşiruirea trîm-biţelor duceau amîndouă la tine, şi am
înţeles mai bine istoria cărţii în măsura în care, tocmai mînat de
înşiruirea apocaliptică, eram silit să mă gîndesc la tine, şi la
discuţiile tale despre rîs. Aşa încît, în seara aceea, cînd nu mai
credeam în schema apocaliptică, am stăruit să se cerceteze
grajdurile, unde aşteptam să răsune a şasea trîmbiţă, şi tocmai la
grajduri, dintr-o pură întîmplare, Adso mi-a oferit cheia pentru a
intra în finis Africae.
— Nu te înţeleg, a spus Jorge. Mi-ai arătat cu trufie cum ai ajuns
pînă la mine prin puterea minţii tale, şi totuşi îmi dovedeşti că ai
ajuns la mine potrivit unei socoteli greşite. Ce vrei să-mi spui cu
asta ?
— Ţie, nimic. Sînt nedumerit, asta e. Dar n-are importanţă. Am