Umberto Eco – Numele trandafirului

— Oraşul este astăzi locul unde trăieşte poporul lui
Dumnezeu, pe care voi, pe care noi îl păstorim. Este locul
scandalos în care prelatul bogat îi predică virtutea poporului
sărac şi înfometat. Tulburările patarinilor iau naştere din această
situaţie. Ele te mîhnesc, dar nu sînt lipsite de înţeles. Catarii sînt
altceva. Este o erezie din Orient, în afara doctrinei Bisericii. Eu
nu ştiu dacă într-adevăr făptuiesc crimele de care au fost
învinuiţi. Ştiu că nu încuviinţează căsătoria, că neagă infernul.
Mă întreb dacă multe din faptele pe care nu le-au făcut nu au fost
puse pe seama lor numai datorită ideilor (desigur, nefericite) pe
care le-au susţinut.
— Şi domnia ta îmi spui că aceşti catari nu s-au amestecat cu
patarinii, şi că împreună nu sînt altceva decît două dintre feţele,
nenumărate, ale aceleiaşi manifestări drăceşti ?
— Spun că multe dintre aceste erezii, în afară de doctrinele pe
care le susţin, izbîndesc printre oamenii simpli, pentru că le
trezesc ideea posibilităţii unei altfel de vieţi. Spun că de multe ori
gloate de oameni simpli au confundat ceea ce predicau catarii cu
ceea ce le spuneau spiritualii. Viaţa oamenilor simpli, Abbone, nu
este luminată de înţelepciune şi de simţul treaz al distincţiilor
care ne fac înţelepţi pe noi. Şi este obsedată de boală, de sărăcie
şi se bîlbîie în neştiinţă. Adesea pentru mulţi dintre ei alăturarea
la un grup eretic e doar un mod ca oricare altul de a-şi striga
propria disperare. Se poate da foc casei unui cardinal fie pentru
că se urmăreşte îmbunătăţirea vieţii clerului, fie pentru că se
gîndeşte că infernul, pe care-l predică el, nu există. Şi se face asta
mereu pentru că există infernul pământesc, în care trăieşte
turma ai cărei Păstori sîntem noi. Dar domnia ta ştie foarte bine
că aşa cum ei nu ştiu să facă deosebirea dintre Biserica
bulgărească şi cei care-l susţin pe preotul Liprand, adesea şi
autorităţile imperiale şi susţinătorii lor nu ştiu să facă deosebirea
dintre sPirituali şi eretici. Nu arareori grupuri ghibeline, pentru aşi
153
înfrînge adversarii, au răspîndit în popor tendinţe catare. După
părerea mea, au făcut rău. Dar ceea ce ştiu acum este că aceleaşi
grupuri, adesea, pentru a scăpa de aceşti turbulenţi şi periculoşi
adversari prea „simpli", au pus pe seama unora ereziile altora şi iau
împins pe toţi pe rug. Am văzut, îţi jur, Abbone, am văzut cu
ochii mei oameni cu viaţa curată urmînd cu sinceritate sărăcia şi
castitatea, dar duşmani ai episcopilor, pe care episcopii i-au
împins spre execuţia braţului secular, fie că el era în slujba