Umberto Eco – Numele trandafirului

era neliniştit de
349
ceea ce s-ar fi putut petrece în laborator. De aceea eu m-am
apucat să-i urmăresc pe cei doi, întrebîndu-mă, printre altele,
unde se dusese Aymaro, dacă nu cumva ieşise din motive cu totul
deosebite de ale noastre.
Umblînd la o distanţă bine cumpănită, nu-l pierdeam din ochi pe
chelar, care grăbea pasul pentru că-şi dăduse seama că-l
urmăresc. Nu putea înţelege dacă umbra care se ţinea după el
eram eu, după cum nu puteam înţelege eu dacă umbra după care
umblam era a lui, dar cum eu nu aveam îndoieli asupra lui, el nu
avea îndoieli asupra mea.
Silindu-l să stea cu ochii pe mine, l-am împiedicat să se ţină prea
strîns de Severino. Aşa că atunci cînd uşa spitalului a apărut în
ceaţă, era deja închisă. Severino intrase, slavă cerului. Chelarul
s-a întors încă o dată ca să se uite la mine, care stăteam acum
ţeapăn ca un copac din grădină, apoi a părut să ia o hotărîre şi a
pornit-o spre bucătărie. Mi s-a părut că-mi îndeplinisem
misiunea, Severino era un om cu mintea la cap, s-ar fi apărat
singur fără să deschidă la nimeni. Nu aveam altceva de făcut, şi
mai ales muream de curiozitate să văd ce se întîmpla în sala
capitulară. De aceea m-am hotărît să mă întorc să iau însemnări.
Poate că am făcut rău, ar fi trebuit să mai rămîn încă de pază, şi
am fi înlăturat atîtea alte nenorociri. Dar asta o ştiu acum, n-o
ştiam atunci.
în timp ce intram din nou, aproape că m-am izbit de Bencio care
zîmbea cu un aer complice.
— Severino a găsit ceva lăsat de Berengario, nu-i aşa ?
— Ce ştii tu despre asta ? i-am răspuns cu grosolănie, purtîndumă
cu el ca şi cum ar fi fost unul de aceeaşi vîrstă, în parte de
furie, în parte din pricina chipului său tînăr, care arăta acum o
răutate aproape copilărească.
— Nu sînt un prost, a răspuns Bencio. Severino dă fuga să-i
spună ceva lui Guglielmo, tu veghezi ca să nu se ţină nimeni
după el.
— Şi tu stai prea mult cu ochii pe noi, şi pe Severino, am spus
mîniat.
— Eu ? Sigur că sînt cu ochii pe voi. De alaltăieri nu-mi scapă din
ochi nici baia, nici spitalul, şi dac-aş fi putut, aş fi intrat acolo.
Mi-aş da şi ochii din cap să ştiu ce a găsit Berengario în
bibliotecă.
— Tu vrei să ştii prea multe lucruri, fără a avea dreptul.