Umberto Eco – Numele trandafirului

— Ah, ah, a exclamat Bernardo pe un ton foarte grav, pisică şi
cocoş negru... Dar eu îi cunosc pe blestemaţii ăştia... L-a zărit pe
Guglielmo printre străini. Nu-i cunoaşteţi şi dumneavoastră, frate
Guglielmo? Nu aţi fost inchizitor, acum trei ani, la Kilkenny, unde
fata aceea avea legături cu un diavol care-i apărea sub forma unei
pisici negre ?
Mi s-a părut că maestrul meu tăcea din laşitate. L-am apucat de
mînecă, l-am scuturat, i-am şoptit disperat:
— Dar spuneţi-i că l-a luat ca să-l mănînce...
El s-a eliberat din strînsoarea mea şi s-a întors, cu buna creştere,
spre Bernardo.
328
— Nu cred ca domnia ta să aibă nevoie de vechile mele
experienţe, ca să ajungă la propriile sale concluzii, i-a spus.
— Oh, nu, sînt mărturii cu prea multă autoritate, a zîmbit
Bernardo. Etienne de Bourbon povesteşte în tratatul său despre
cele şapte daruri ale Duhului Sfînt că Sfîntul Dominic, după ce
predicase la Fanjeaux împotriva ereticilor, le-a spus anumitor
femei că aveau să vadă pe cine slujiseră pînă atunci. Şi deodată a
sărit în mijlocul lor o pisică înfricoşătoare, de mărimea unui cîine
mare, cu ochii mari şi aprinşi, limba sîngerîndă care-i ajungea
pînă la ombilic, coada scurtă şi ridicată în sus, aşa că oricum se
învîrtea animalul arăta neruşinarea dosului său, mai murdar
decît oricare altele, cum se cuvine acelui anus pe care mulţi
devotaţi ai diavolului, nu în ultimul rînd cavalerii templieri, au
obişnuit întotdeauna să-l sărute în cursul reuniunilor lor. Şi
după ce s-a învîrtit pe lîngă femei timp de o oră, pisica a sărit pe
funia clopotului şi s-a căţărat pe ea, lăsînd în urmă resturile ei
puturoase. Şi oare nu pisica este animalul iubit de catari care,
după Alano delle Isole, se numesc aşa tocmai de la catus, pentru
că îi pupă fundul acestei bestii, socotind-o incarnarea lui Lucifer?
Şi obiceiul acesta scîrbavnic nu este arătat şi de către
Guglielmo d'Alvernia în De legibus ? Şi Albert cel Mare nu spunea
că pisicile sînt diavoli printre oameni ? Şi nu ne dovedeşte
venerabilul meu confrate Jacques Fournier că la patul de moarte
al inchizitorului Geoffroy de Carcassonne au apărut două pisici
negre, care nu erau altceva decît diavoli veniţi să necinstească
acele rămăşiţe pămînteşti ?
Un murmur de groază a străbătut grupul de călugări, dintre care
unii şi-au făcut semnul sfintei cruci.
— Domnule Abate, domnule Abate, spunea între timp Bernardo
cu un glas plin de virtute, poate magnificienţa voastră nu ştie