Umberto Eco – Numele trandafirului

în care este ales un nou chelar, dar nu şi un nou bibliotecar
Venise oare ora de laudil Era prea devreme sau prea tîrziu. Din
momentul acela am pierdut noţiunea timpului. Au trecut poate
ore în şir, poate mai puţin, după care trupul lui Malachia a fost
întins pe un catafalc în biserică, în timp ce confraţii lui se aşezau
în evantai. Abatele dădea porunci pentru apropiata slujbă de
îngropăciune. L-am 1 auzit cum îi chema la el pe Bencio şi pe
Nicola din Morimondo. în mai puţin de o zi, a spus el, abaţia a
fost lipsită de bibliotecar şi de chelar.
— Tu, i-a spus lui Nicola, vei prelua îndatoririle lui Remigio.
Cunoşti munca multora, aici, în abaţie. Pune pe altul în locul tău
să păzească fierăriile, ai grijă de tot ce trebuie astăzi, la bucătărie
şi la refector. Eşti scutit de slujbe. Apoi lui Bencio: Chiar aseară
ai fost numit ajutorul lui Malachia. Ai grijă să se deschidă la
scriptorium şi supraveghează ca nimeni să nu urce cum pofteşte
în bibliotecă.
Bencio a răspuns cu timiditate că nu fusese încă iniţiat în
secretele acelui loc. Abatele l-a fixat cu asprime :
— Nimeni n-a spus că vei fi iniţiat. Tu să ai doar grijă ca munca
să nu se oprească şi să fie făcută ca o rugăciune pentru călugării
morţi... şi pentru cei care vor mai muri. Fiecare va lucra doar cu
cărţile pe care le are în grijă, cine vrea va putea să cerceteze
catalogul. Nimic altceva. Eşti scutit de slujba de la vesper pentru
că la ora aceea vei închide peste tot.
— Şi cum o să ies ?
— Aşa e, voi închide eu uşile de jos după cină, du-te.
A ieşit cu ei, ocolindu-l pe Guglielmo care vrea să-i vorbească, în
cor rămîneau, puţini la număr, Alinardo, Pacifico din Tivoli,
Aymaro din Alexandria şi Pietro din Sant'Albano. Aymaro rînjea.
412
— Să-i mulţumim lui Dumnezeu, a spus el. După ce a murit
neamţul, eram în primejdie să avem un nou bibliotecar străin şi
mai barbar.
— Cine credeţi că va fi numit în locul lui ? a întrebat Guglielmo.
Pietro din Sant'Albano a zîmbit în mod tainic:
— După toate cîte s-au întîmplat zilele astea, problema nu mai e
a bibliotecarului, deşi Abatele...
— Taci, i-a spus Pacifico.
Şi Alinardo, cu privirea sa mereu absorbită:
— Vor făptui o altă nedreptate... ca pe timpul meu. Trebuie opriţi.
— Cine ? a întrebat Guglielmo.
Pacifico l-a luat prieteneşte de braţ şi l-a îndepărtat de bătrîn,