Umberto Eco – Numele trandafirului

privindu-le urmele ajunge întotdeauna de unde vin, nu unde se
duc, şi apoi oamenii cu trei capete, cei cu ochii strălucind ca nişte
lămpi şi monştrii din insula Circe, corpuri omeneşti şi grumaji de
mai multe animale.
Aceste minuni, precum şi altele, erau sculptate pe portalul acela.
Dar nici una dintre ele nu provoca spaimă pentru că nu aveau
rostul să arate răul de pe lumea aceasta, sau chinurile din infern,
ci erau martorele faptului că Buna-Vestire ajunsese prin întreaga
lume cunoscută şi se pregătea să se întindă şi peste cea
necunoscută, pentru care portalul era o fericită făgăduială de
bună înţelegere, de răspîndire peste tot a cuvîntului lui Christos,
de luminoasă ecumenie.
Bună prevestire, mi-am spus, pentru întîlnirea care se va
desfăşura dincolo de pragul acesta, unde oameni învrăjbiţi unii
cu alţii din pricina unor potrivnice înţelegeri a Evangheliei poate
se vor regăsi astăzi ca să înlăture neînţelegerile dintre ei. Şi miam
spus că eram un biet păcătos văitîndu-mă pentru întîmplările
mele proprii, în timp ce stau să se petreacă evenimente de-o atît
de mare însemnătate pentru istoria creştinătăţii. Am pus alături
puţinătatea necazurilor mele de făgăduială de pace şi de
seninătate sigilată în piatra timpanului. I-am cerut iertare lui
Dumnezeu pentru slăbiciunea mea, şi plin de seninătate am
trecut pragul.
Nici n-am intrat bine că i-am şi văzut adunaţi pe toţi membrii
amînduror legaţii, aşezaţi faţă-n faţă pe un şir de jilţuri aranjate
în hemiciclu, cele două tabere fiind despărţite de o masă la care
şedeau Abatele şi cardinalul Bertrando.
Guglielmo, pe care l-am urmat ca să iau note, m-a pus în Partea
minoriţilor, unde şedeau Michele cu ai lui şi alţi franciscani de la
curtea din Avignon; deoarece întîlnirea nu trebuia să apară ca un
duel între italieni şi francezi, ci o dispută între susţinătorii regulii
franciscane şi criticii lor, uniţi cu toţii de o sfîntă şi catolică
credinţă faţă de curtea pontificală.
337
Cu Michele din Cesena stau fratele Arnaldo din Aquitania fratele
Ugo din Novocastro şi fratele Guglielmo Alnwick, care luaseră
parte la capitulul din Perugia, apoi episcopul din Caffa şi
Berengario Talloni, Bonagrazia din Bergamo şi alţi minoriţi de la
curtea avignoneză. De cealaltă parte şedeau Lorenzo Decoalcone,
bacalaureat din Avignon, episcopul de Padova şi Jean d'Anneaux,
doctor în teologie la Paris. Alături de Bernardo Gui, tăcut şi
serios, era dominicanul Jean de Baune, pe care în Italia îl