Umberto Eco – Numele trandafirului

adună grupuri de oameni atît de mari ascultînd de o făgăduială şi
cer numaidecît ceva, nu se ştie niciodată cine vorbeşte dintre ei.
M-am gîndit că mai-marii lor primiseră învăţătura în mănăstiri şi
în şcolile episcopale, şi vorbeau limba seniorilor, chiar dacă o
traduceau în limba pe care o înţelegeau şi ciobanii. Şi ciobănaşii
nu ştiau unde şedea papa, dar ştiau unde şedeau evreii. în sfîrşit,
au asediat o altă fortăreaţă a regelui Franţei, unde evreii, speriaţi,
fugiseră cu grămada să se ascundă. Şi evreii, urcaţi pe zidurile
fortăreţei, se apărau plini de curaj şi de disperare, aruncînd cu
lemne şi cu pietre. Dar ciobănaşii au aprins focul la poarta
fortăreţei, chinuindu-i pe evreii adăpostiţi cu fumul şi cu focul. Şi
evreii, neputînd să scape, fiind mai împăcaţi cu gîndul de a se
omorî singuri decît să cadă în mîinile necircumcişilor, i-au cerut
unuia dintre ai lor, care părea cel mai curajos, să-i ucidă cu
spada. El a primit şi a ucis vreo cinci sute dintre ei. Apoi a ieşit
din fortăreaţă, cu copiii evreilor ucişi, şi a cerut ciobănaşilor să fie
botezat. Dar ciobănaşii i-au spus : tu ai făcut un omor atît de
mare printre oamenii tăi şi acum vrei să scapi de moarte? Şi l-au
făcut bucăţi, păstrînd copiii, pe care i-au botezat. Apoi s-au
îndreptat spre Carcassone, săvîrşind multe jafuri sînge roase în
drumul lor. Atunci regele Franţei a dat de ştire că ei întrecuseră
orice măsură şi a poruncit să li se stea împotrivă în orice oraş
prin care treceau, iar evreii să fie apăraţi chiar şi ei, ca orice
oameni ai regelui.
De ce s-a grăbit regele să vină aşa în sprijinul evreilor în
momentul acela ? Poate pentru că s-a temut de ceea ce aveau să
facă ciobănaşii în tot regatul şi că numărul lor avea să crească
peste măsură. Atunci a simţit dragoste şi pentru evrei, fie că
evreii erau de trebuinţă trebilor negustoreşti ale regatului, fie că
trebuia să-i distrugă pe ciobănaşi şi trebuia ca bunii creştini să
găsească cu toţii motiv să deplîngă fărădelegile acelora. Dar mulţi
creştini nu s-au supus regelui; gîn-dind că nu era drept să-i
apere pe evrei, care totdeauna fuseseră duşmanii credinţei
creştine. Şi în multe oraşe oamenii din popor care trebuiau să
plătească evreilor camătă erau bucuroşi cînd ciobănaşii îi
pedepseau pentru bogăţia lor. Atunci regele a poruncit, sub
pedeapsa cu moartea, să nu mai
194
fîe ajutaţi ciobănaşii. A adunat o oaste numeroasă şi i-a atacat şi
mulţi dintre ei au fost ucişi, alţii au scăpat cu fuga şi s-au ascuns
în păduri unde au pierit din cauza lipsurilor. în scurtă vreme au
fost nimiciţi cu toţii şi trimişii regelui i-au prins şi i-au spînzurat