Umberto Eco – Numele trandafirului

diebus illis şi după Clteva ocoluri ni s-a părut că ne-am întors tot
acolo. Dar ne
171
aminteam că uşa din faţa ferestrei dădea într-o cameră în care
era scris Primogenitus mortuorum, în timp ce acum ne găseam
într-o alta, care spunea din nou Apocalypsis Iesu Christi, şi nu
era cea heptagonală din care plecaserăm. Faptul acesta ne-a
convins că uneori etichetele se repetau întocmai în camere
diferite. Am dat peste două camere cu Apocalypsis, una lîngă alta,
şi numaidecît după asta peste una cu Cecidit de coelo stella
magna.
De unde proveneau frazele de pe etichete, era evident: era vorba
de versetele din Apocalipsa lui Ioan, dar nu era deloc clar de ce
erau pictate pe pereţi şi nici după ce logică erau aranjate. Ca să
ne sporească încurcătura, am descoperit că anumite etichete, nu
multe, erau scrise cu vopsea roşie în loc de neagră.
La un moment dat, ne-am regăsit în camera heptagonală din care
porniserăm (era uşor de recunoscut, pentru că în ea se deschidea
gura scării) şi am început din nou să ne mişcăm spre dreapta,
încercînd să mergem drept, din cameră în cameră. Am trecut prin
trei camere şi apoi ne-am găsit în faţa unui perete închis. Singura
trecere ducea într-o cameră nouă, care avea o singură uşă, pe
care, ieşind, am străbătut alte patru camere şi ne-am pomenit din
nou în faţa unui perete. Ne-am întors în camera de dinainte, care
avea două ieşiri, am trecut prin cea pe care n-o încercasem încă,
am străbătut o cameră nouă, şi am ajuns din nou în camera
heptagonală de plecare.
— Cum se numea ultima cameră din care ne-am întors ? a
întrebat Guglielmo.
Am făcut o sforţare să-mi amintesc:
— Equus albuş.
— Bine, îndărăt la ea.
Şi nu ne-a fost greu. De aici, dacă nu voiam să ne întoarcem pe
unde mai umblaserăm, nu se putea apuca altă cale decît prin
camera zisă Gratia vobis et pax, şi de aici, la dreapta, ni s-a părut
că găsim o nouă trecere care să nu ne ducă înapoi. De fapt, am
găsit din nou In diebus illis şi Primogenitus mortuorum (erau
aceleaşi camere de mai înainte?), dar în cele din urmă am ajuns
la o cameră pe care nu ni se părea că o vizitaserăm încă:
Tertiapars terrae combusta est. Dar ajunşi acolo, nu mai ştiam
unde eram faţă de turnul răsăritean.
îndreptînd felinarul înainte, am pornit-o spre camera din faţa