Umberto Eco – Numele trandafirului

— Cu ani în urmă, cînd pontiful a dat bula Sancta Romana, cum
mă temeam să nu fiu contagiat de erezia aşa-numiţilor frăţiori
călugăraşi... deşi nu aderasem niciodată la ideile lor, m-am gîndit
că este mai cu trebuinţă inimii mele păcătoase să fug de o
ambianţă plină de ispite şi mi s-a îngăduit să fiu primit printre
călugării acestei abaţii, în care de mai bine de opt ani slujesc şi
sînt chelar.
— Ai fugit de ispitele ereziei, l-a maimuţărit Bernardo, mai bine
zis ai fugit de ancheta celui care era pus să descopere erezia şi să
stîrpească din rădăcină buruiana cea rea, şi bunii călugări de la
Cluny au crezut că îndeplinesc un act de caritate Primind pe unul
ca tine. Dar nu ajunge să schimbi rasa ca să-ţi ştergi din inimă
ruşinea depravării eretice, şi pentru aceasta ne aflăm noi aici, ca
să investigăm ce cloceşte în ascunzişurile inimii tale nepocăite şi
ce ai făcut tu înainte de-a fi ajuns în acest sfînt loc.
369
— Inima mea este nevinovată, şi nu ştiu ce înţelegeţi domnia
voastră cînd vorbiţi de depravarea eretică, a spus cu băgare de
seamă Remigio.
— îl vedeţi? a exclamat Bernardo, întorcîndu-se spre ceilalţi
judecători. Toţi ăştia sînt la fel! Cînd unul dintre ei este arestat,
vine în faţa judecăţii ca şi cum conştiinţa sa ar fi curată şi fără
vină. Şi nu ştiu că acesta este semnul cel mai clar al păcatului
lor, pentru că cel drept vine neliniştit la proces! întrebaţi-l dacă
ştie cauza pentru care am poruncit arestarea lui. O ştii, Remigio ?
— Signore, a răspuns chelarul, aş fi mai fericit s-o aud din gura
domniei voastre.
Am fost mirat, pentru că mi se părea că Remigio răspundea la
întrebările rituale cu vorbe tot atît de rituale, ca şi cum ar fi
cunoscut foarte bine regulile instruirii şi vicleşugurile lor şi ar fi
fost instruit din vreme să înfrunte o asemenea situaţie.
— Iată, exclama în vremea asta Bernardo, răspunsul tipic al
ereticului nepocăit! Umblă pe poteci de vulpe şi este foarte greu
să-i prinzi in fallo, deoarece comunitatea lor le îngăduie dreptul
de a minţi pentru a se feri de cuvenita pedeapsă. Ei recurg la
răspunsuri întortocheate, încercînd să-l păcălească pe inchizitor,
care şi aşa trebuie să rabde atingerea cu o lume atît de
dezgustătoare. Deci, fra Remigio, tu n-ai avut niciodată de-a face
cu aşa-zişii frăţiori sau fraţi ai vieţii sărace sau beghini ?
— Eu am trăit viaţa fraţilor minoriţi, tot timpul cît s-a purtat
discuţia despre sărăcie, dar nu am făcut niciodată parte din secta
beghinilor.