Umberto Eco – Numele trandafirului

constatat cu amărăciune Guglielmo, abţinîndu-se (cum mi-a
mărturisit mai apoi) să nu-l ia de gît pe sticlarul nepriceput, care,
pe de altă parte, era destul de ruşinat.
L-am lăsat cu ruşinea lui şi ne-am dus să aflăm cîte ceva despre
Berengario. Fireşte, nimeni nu-l găsise.
Ne simţeam ajunşi într-un punct mort. Am umblat o vreme prin
portic, nemaiştiind ce să facem. Dar, în scurtă vreme, am văzut
că Guglielmo era absorbit, cu privirea pierdută în gol, ca şi cum
n-ar fi văzut nimic. De cîtva timp îşi scosese din rasă o rămăşiţă
din ierburile acelea pe care le culesese cu cîteva săptămîni înainte
şi le mesteca de parcă din ele ar fi supt un fel de aţîţare potolită.
într-adevăr, părea absent, dar din cînd în cînd ochii i se luminau
ca şi cum în golul minţii sale i s-ar fi aprins o idee nouă; apoi
cădea din nou în prostirea aceea a lui, neobişnuită şi activă. La
un moment dat a spus:
— Desigur, s-ar putea...
—■ Poftim ? l-am întrebat eu.
— Mă gîndeam la o modalitate de orientare în labirint. Nu e uşor
de realizat, dar ar da roade. De fapt, ieşirea este în turnul de
răsărit şi lucrul acesta îl ştim. Acum gîndeşte-te că noi am avea o
maşinărie care să ne spună în ce parte se află miazănoaptea. Ce
s-ar întîmpla ?
— Că ar fi de ajuns, fireşte, să apucăm spre dreapta noastră şi
ne-am îndrepta spre răsărit. Sau ar fi de ajuns să umblăm în
direcţia opusă şi vom şti că umblăm spre turnul de miazăzi. Dar
chiar dacă am crede că există o asemenea magie, labirintul este
totuşi un labirint, şi de cum ne-am îndrepta spre răsărit, am
întîlni un perete care ne-ar împiedica să mergem drept şi am
pierde din nou drumul, am observat eu.
214
— Da, dar maşinăria de care vorbesc ar arăta mereu spre
miazănoapte chiar dacă noi am fi schimbat drumul şi în orice
punct ne-ar spune în ce parte să ne întoarcem.
— Ar fi minunat. Dar ar trebui să avem maşinăria aceasta, şi ea
s-ar cuveni să poată recunoaşte miazănoaptea chiar şi noaptea şi
în loc închis, fără să se poată vedea nici soarele, nici stelele... Şi
cred că nici măcar Bacon al dumneavoastră n-ar avea o
asemenea maşinărie, am rîs eu.
— Ba te înşeli, a spus Guglielmo, pentru că o maşinărie de felul
acesta a fost construită şi unii navigatori au şi folosit-o. Ea nu
are nevoie de stele sau de soare, pentru că foloseşte puterea unei
pietre miraculoase, asemenea cu cea pe care am văzut-o în