Umberto Eco – Numele trandafirului

se schimbă toate relaţiile de poziţie între degetul meu şi celelalte
obiecte? Relaţiile sînt modurile în care mintea mea percepe
raportul între entităţi separate, dar care e garanţia că modalitatea
aceasta este universală şi statornică?
— Dar dumneavoastră ştiţi că unei anumite grosimi de sticlă îi
corespunde o anumită putere de a vedea, şi tocmai pentru că ştiţi
acest lucru puteţi să construiţi acum lentile asemenea celor pe
care le-aţi pierdut, altfel cum aţi putea ?
— Profund răspuns, Adso. De fapt, eu am elaborat această idee,
că la o grosime egală trebuie să corespundă o putere egală de a
vedea. Am făcut-o pentru că alte daţi am avut intuiţii individuale
de acelaşi fel. Desigur, îi este cunoscut celui care experimentează
însuşirile tămăduitoare ale ierburilor că toate ierburile de aceeaşi
natură au la pacient, deopotrivă dispus, efecte de aceeaşi natură,
şi de aceea cel care face experienţe exprimă ideea că orice iarbă
de un anume tip este de folos celui cu febră, sau că oricare lentilă
de un anume tip măreşte în egală măsură puterea de a vedea a
ochiului. Ştiinţa de care vorbea Bacon se învîrteşte neîndoielnic
în jurul acestor idei. Ia seama, vorbesc despre idei ale lucrurilor,
nu despre lucruri. Ştiinţa are de-a face cu ideile şi cu termenii lor
şi termenii arată lucrurile luate în parte. Ia seama, Adso, eu
trebuie să cred că ideea mea funcţionează, pentru că am învăţat-o
pe baza experienţei, dar ca să cred acest lucru ar trebui să
presupun că există aici legi universale, şi totuşi nu pot vorbi
despre ele, pentru că acelaşi concept că există legi universale şi o
ordine dată a lucrurilor ar implica faptul că Dumnezeu ar fi
prizonierul tuturor acestora, în vreme ce Dumnezeu este ceva atît
de liber încît, dacă ar vrea, şi cu un singur act al voinţei sale,
lumea ar fi cu totul altfel.
— Deci, dacă înţeleg bine, faceţi şi ştiţi de ce faceţi, dar nu ştiţi de
ce ştiţi că ştiţi ceea ce faceţi ?
Trebuie să spun cu mîndrie că Guglielmo m-a privit cu admiraţie.
208
— Poate că aşa e. în orice caz îţi spun de ce mă simt atît de
nesigur, în dreptatea mea, chiar dacă eu cred în ea.
— Sînteţi mai mistic decît Ubertino ! am spus eu, răutăcios.
— Poate. Dar, după cum vezi, lucrez cu lucrurile din natură. Şi
chiar şi în cercetarea pe care o facem acum nu vreau să ştiu cine
este bun şi cine este rău, ci vreau să ştiu cine a stat în
scriptorium ieri seară, cine mi-a luat ochelarii, cine a lăsat pe
zăpadă urmele unui corp care a tîrît alt corp şi unde se află
Berengario. Acestea sînt fapte, după aceea voi încerca să le leg