Umberto Eco – Numele trandafirului

unitatea în varietate, ci şi de varietatea în unitate. Mi s-a părut
un răspuns dictat de o practică lipsită de instrucţiune, dar am
învăţat, după aceea, că oamenii de pe meleagurile lui definesc
adesea lucrurile în chipuri în care
20
pare că forţa de iluminare a minţii are un rol din cale-afară de
mic.
în perioada pe care am petrecut-o în abaţie, i-am văzut
întotdeauna mîinile acoperite de praful cărţilor, de aurul miniaturilor
încă ude, de substanţele gălbui pe care le atinsese în
spitalul lui Severino. Părea că nu putea gîndi decît cu mîinile,
lucru care, pe vremea aceea, îmi părea mai potrivit unui mecanic
(şi fusesem învăţat că mecanicul este moechus şi comite adulter
faţă de viaţa intelectuală cu care ar trebui să se unească într-un
neîntinat matrimoniu); dar şi atunci cînd mîinile sale atingeau
lucruri foarte delicate, precum anumite codice cu miniaturile
neuscate încă, sau pagini mîncate de vreme şi sfărîmicioase ca
azima, poseda, cum mi s-a părut, o nemaipomenită delicateţe dea
apuca cu degetele, aceeaşi pe care o folosea cînd umbla cu
maşinăriile lui. Voi spune, deci, că omul acesta ciudat ducea cu
el, în sacul lui de călătorie, instrumente pe care nu le mai
văzusem niciodată pînă atunci, şi pe care el le numea minunatele
lui maşinării. Maşinăriile, spunea, sînt rezultat al artei, care este
maimuţa naturii, şi din ea reproduc nu formele, ci însăşi
operaţia. Astfel mi-a explicat minunile orologiului, astrolabului şi
magnetului. Dar la început m-am temut că este vorba de
vrăjitorie, şi m-am prefăcut că dorm în unele nopţi senine în care
el se punea (cu un ciudat triunghi în mînă) să cerceteze stelele.
Franciscanii pe care-i cunoscusem în Italia şi în ţara mea erau
oameni simpli, adesea fără ştiinţă de carte, dar el m-a uluit cu
înţelepciunea sa. Mi-a spus însă, zîmbind, că franciscanii din
insulele lor erau altfel făcuţi: „Ruggiero Bacone - spunea el despre
Roger Bacon —, pe care eu îl venerez ca pe un maestru, ne-a
învăţat că planul divin se va folosi într-o zi de ştiinţa maşinilor,
care este magie naturală şi sfîntă. Şi într-o zi, folosind forţa
naturii, se vor putea făuri instrumente de navigaţie care vor face
ca navele să meargă doar cu un singur homine regente, şi mult
mai iute decît cele mînate de vele sau de vîsle ; şi vor fi altele care
«ut sine animale moveantur cum impetu inaestimabili, et
instrumenta volandi et homo sedens in medio instrumentis
revolvens aliquod ingenium per quod alae artificialiter composita
aerem verberent, ad modum avis volantis». Şi instrumente foarte