Umberto Eco – Numele trandafirului

matutini, căzuse probabil în orele cele mai întunecoase ale nopţii.
Noapte foarte viforoasă, în care căzuseră fulgi tăioşi ca lama, de
păreau mai degrabă grindină, azvîrliţi de austrul care sufla
nebuneşte, înmuiat de zăpada aceea care mai întîi era apoasă şi
apoi se întărise în ţurţuri de gheaţă, trupul său fusese găsit la
picioarele zidului ieşit în afară, zdrobit de stînca de care se izbise.
Biată şi delicată făptură muritoare, Domnul să-l aibă în sfînta lui
pază. Din cauza multiplelor izbituri pe care corpul le suferise în
cădere, nu era uşor de spus din care punct anume căzuse; fără
îndoială, de la una dintre ferestrele care se deschideau la trei
rînduri de caturi pe cele patru laturi ale turnului aflate deasupra
prăpastiei.
— Unde aţi îngropat sărmanul trup ? a întrebat Guglielmo.
— în cimitir, fireşte, a răspuns Abatele. Poate că l-aţi observat, se
află în partea de miazănoapte a bisericii, a Edificiului şi a
grădinii de zarzavat.
— Văd, a spus Guglielmo, şi văd că problema domniei tale este
următoarea: Dacă nefericitul acela s-ar fi, Doamne fereşte,
sinucis (pentru că nu ne putem gîndi că a căzut din nebăgare de
seamă), a doua zi aţi fi găsit una dintre ferestrele acelea deschise,
în vreme ce voi le-aţi găsit pe toate închise, şi fără ca la picioarele
vreuneia dintre ele să fi apărut urme de apă.
Abatele era un bărbat, cum am spus, de o mare şi diplomatică
reţinere, dar de data aceasta a avut o mişcare de surprindere care
i-a smuls orice urmă de prestanţă ce se cuvine la o persoană
serioasă şi măreaţă, după cum cere Aristotel.
37
36
— Cine ţi-a spus ?
— Mi-ai spus chiar domnia ta, i-a răspuns Guglielmo. Dacă
fereastra ar fi fost deschisă, v-aţi fi gîndit numaidecît că el s-a
aruncat de acolo. După cum am putut constata din afară, e vorba
de ferestre mari, cu geamuri opace, şi asemenea ferestre nu se
deschid de obicei, în clădiri cum e aceasta, la înălţimea unui om.
Deci, dacă ar fi fost deschisă, fiind cu neputinţă ca nenorocitul să
se fi apropiat de ea şi să-şi piardă echilibrul, nu v-ar fi rămas
altceva de făcut decît să vă gîndiţi la o sinucidere. în care caz nu
l-ai fi lăsat domnia ta să fie îngropat într-un pămînt sfinţit. Dar
deoarece l-aţi îngropat creştineşte, ferestrele trebuie să fi fost
închise. Pentru că dacă erau închise, neîntîlnind eu nici măcar în
procesele de vrăjitorie un mort recalcitrant căruia Dumnezeu sau
diavolul să-i fi îngăduit să se ridice din prăpastie ca să şteargă