Umberto Eco – Numele trandafirului

legătură cu asta:
.— Totuşi acolo, şi a arătat spre Edificiu, secretele ştiinţei] sînt
foarte bine apărate de opere de magie...
— Da ? a spus Guglielmo, prefăcîndu-se indiferent. Uşii zăvorite,
oprelişti aspre, ameninţări, îmi închipui.
— Oh, nu; mai mult!
— Ca, de exemplu, ce ?
— Uite, eu nu ştiu cu precizie, eu mă ocup de sticle şi nu dej
cărţi, dar în abaţie umblă poveşti... ciudate...
— Ce fel de poveşti ?
— Ciudate. Se spune despre un călugăr care în timpul nopţii voia
să se aventureze în bibliotecă, în căutarea a cevaj ce Malachia nu
voia să-i dea, că a văzut şerpi, oameni fără cap şi oameni cu două
capete. Puţin a lipsit să nu iasă nebun din
labirint...
— De ce vorbeşti de magie şi nu de apariţii diabolice ?
— Pentru că oricît aş fi eu doar un meşter sticlar, nu sînl atît de
neştiutor. Diavolul (Doamne, apără-mă!) nu ade-j meneşte un
călugăr cu şerpi sau cu oameni bicefali, ci cil apariţii neruşinate,
ca pe călugării din pustiu. Şi apoi, dacă 3
94
rău să pui mîna pe anumite cărţi, de ce diavolul ar trebui să-l
j^piedice pe un călugăr să făptuiască răul ?
__Mi se pare o bună entimemă, a admis maestrul meu.
— Şi, în sfîrşit, cînd montam geamurile la spital, m-am distrat
răsfoind cîteva din cărţile lui Severino. Era o carte de secrete,
scrisă cred de Albert cel Mare; m-au atras nişte miniaturi ciudate,
şi din paginile cărţii am citit despre felul cum poţi unge fitilul
unei lămpi de ulei, şi fumul care iese din ea îţi dă năluciri. Ai
văzut, sau mai bine zis n-aveai cum să vezi încă, pentru că încă
n-ai petrecut o noapte în abaţie, că în timpul orelor de întuneric
catul de deasupra Edificiului este luminat. Mulţi s-au întrebat ceo
fi, şi s-a vorbit de focuri vrăjite sau despre sufletele
bibliotecarilor răposaţi care se întorc să-şi viziteze regatul lor.
Mulţi de aici cred în asta. Eu cred că sînt lămpi pregătite pentru
năluciri. Ştii, dacă iei grăsime de la urechea unui cîine şi ungi cu
ea un fitil, cine respiră fumul acelei lămpi va crede că are cap de
cîine, şi dacă ar fi cineva în preajma lui, l-ar vedea cu cap de
cîine. Şi mai e şi o altă unsoare care face astfel încît cei care stau
în jurul lămpii se simt mari cît nişte elefanţi. Şi cu ochii unui
liliac şi a două soiuri de peşti, al căror nume nu mi-l mai
amintesc, şi fierea unui lup, faci un fitil care arzînd te va face să