Umberto Eco – Numele trandafirului

pe eretici şi predică cu izbîndă împotriva lor şi li se poate ghici
după ochi, după nas, după expresia pe care încearcă s-o
ascundă, că-i urăsc pe cei pentru care se arată îndureraţi şi îi
iubesc pe cei de a căror dizgraţie se văicăresc atîta. Al cincilea
semn este, în sfîrşit, faptul că se adună oasele arse ale ereticilor
şi se face din ele obiect de veneraţie... Dar eu îi atribui o foarte
mare valoare şi unui al şaselea semn, şi-i socotesc prieteni de
netăgăduit ai ereticilor pe cei în ale căror cărţi (chiar dacă ele nu
jignesc pe faţă dreapta credinţă) ereticii au găsit premisele, deşi
silogizate, ale felului lor pervers de gîndire.
Vorbea şi-l privea pe Ubertino. Toată legaţia franciscană a înţeles
la ce făcea aluzie Bernardo. Aşa că de-acum întîlnirea eşuase,
nimeni nu ar mai fi avut curajul să reia discuţia de dimineaţă,
ştiind că fiecare cuvînt avea să fie ascultat cu gîndul la ultimele şi
nefericitele evenimente. Dacă Bernardo fusese trimis de papă ca
să împiedice o împăcare între cele două grupuri, izbutise.
388
Ziua a cincea Vesper
în care Ubertino o ia la sănătoasa, Bencio începe să urmărească
legile şi Guglielmo face unele reflecţii asupra diferitelor tipuri de
desfrînare întîlnite în ziua aceea
în timp ce adunarea se risipea încet din sala capitulară, Michele
s-a apropiat de Guglielmo şi amîndoi au fost ajunşi din urmă de
Ubertino. împreună au ieşit afară, discutînd apoi în portic, feriţi
de ceaţa care nu dădea semne să se ridice, ba era chiar mai deasă
decît întunericul.
— Nu cred că trebuie să discutăm despre cele ce s-au întîmplat, a
spus Guglielmo. Bernardo ne-a învins. Să nu mă întrebaţi dacă
dobitocul acela de dolcinian este într-adevăr vinovat de toate
crimele înşirate. După cîte înţeleg, nu este, fără îndoială. Fapt
este că ne-am întors de unde am plecat. Ioan te vrea singur la
Avignon, Michele, şi întîlnirea aceasta nu ţi-a oferit garanţiile pe
care le căutam. Ba, dimpotrivă, ţi-a dat o imagine de felul cum
orice cuvînt al tău ar putea să fie răsturnat acolo la ei. De unde
se deduce, mi se pare, tu nu trebuie să te duci.
Michele a scuturat din cap:
— Ba mă voi duce. Nu vreau o schismă. Tu, Guglielmo, ai vorbit
limpede, astăzi, şi ai spus ceea ce voiai. Ei bine, nu este ceea ce
vreau eu, şi-mi dau seama că dezbaterile capitulului de la Perugia
au fost folosite de teologii imperiali mai mult decît înţelegeam noi.
Eu vreau ca ordinul franciscan să fie acceptat de papă cu
idealurile sale de sărăcie. Şi papa va trebui să înţeleagă că numai