Umberto Eco – Numele trandafirului

gîndit atunci că dorinţa de a afla ce se întîmpla acolo era mai
mare decît curiozitatea pentru carte. Am aflat după aceea că, în
momentul acela, el încheiase deja un tîrg neruşinat.
Malachia a apărut deci în faţa judecătorilor, fără să-şi încrucişeze
privirea cu cea a chelarului.
— Malachia, a spus Bernardo, azi-dimineaţă, după mărturisirea
făcută în timpul nopţii de către Salvatore, te-am întrebat dacă ai
primit de la învinuitul aici de faţă nişte scrisori...
— Malachia, a zbierat chelarul, mai adineauri mi-ai jurat că n-ai
să faci nimic împotriva mea!
Malachia abia se întoarse către împricinat, spre care stătea cu
spatele, şi a spus cu voce foarte scăzută, încît aproape că nici nu
l-am auzit:
— N-am jurat strîmb. Dacă puteam face ceva împotriva ta, aş fi
făcut-o pînă acum. Scrisorile au fost încredinţate lui signor
Bernardo azi-dimineaţă, înainte ca tu să-l fi omorît pe Severino.
— Dar tu ştii, tu trebuie să ştii că nu eu l-am omorît pe Severino !
Tu ştii asta fiindcă tu erai deja acolo!
374
— Eu ? a întrebat Malachia. Eu am intrat acolo după ce te-au
descoperit.
— Şi chiar aşa, l-a întrerupt Bernardo, ce căutai tu la Severino,
Remigio ?
Chelarul s-a întors să-l privească pe Guglielmo cu ochi pierduţi,
apoi s-a uitat la Malachia, apoi iar la Bernardo.
— Dar eu, eu l-am auzit azi-dimineaţă pe fratele
Guglielmo, aici de faţă, spunîndu-i lui Severino să aibă grijă de
nişte hîrtii... şi eu, de ieri noapte, după ce l-aţi luat pe Salvatore,
credeam că e vorba de hîrtiile acelea...
— Atunci ştii ceva despre acele scrisori! a exclamat victorios
Bernardo. Chelarul era acum prins în capcană. Se afla între două
încurcături din strînsoarea cărora trebuia să iasă repede: să
scape de acuzaţia de erezie şi să îndepărteze de la sine învinuirea
de crimă. S-a hotărît, pare-se, să înfrunte cea de a doua
învinuire, din instinct, pentru că acum se purta la întîmplare,
fără să judece prea mult:
— Voi vorbi despre scrisori mai tîrziu... mă voi dezvinovăţi... am
să spun cum de erau la mine... Dar lăsaţi-mă să vă lămuresc ce
s-a întîmplat azi-dimineaţă. Eu credeam că despre scrisorile
acelea fusese vorba, cînd am văzut că Salvatore a căzut în mîinile
lui signor Bernardo, de ani de zile amintirea acelor scrisori îmi
chinuie sufletul... Atunci, cînd i-am auzit pe Guglielmo şi pe