Umberto Eco – Numele trandafirului

piatră care sta pe un raft.
— Asta ? Mi-a fost dăruită de mult. I se spune lopris ematiti sau
lapis ematiti. Pare să aibă tot felul de puteri tămăduitoare, dar
încă n-am descoperit care. Le cunoşti ?
— Da, a spus Guglielmo, dar nu ca medicament. A scos din
sutană un cuţitaş şi l-a apropiat încet de piatră. Cînd cuţi-taşul,
mişcat de mîna lui cu multă delicateţe, a ajuns foarte aproape de
piatră, am văzut că lama făcea dintr-o dată o mişcare bruscă, ca
şi cum Guglielmo şi-ar fi mişcat încheietura mîinii, care în
schimb rămăsese cu totul nemişcată. Şi lama s-a lipit de piatră,
cu un zgomot uşor de metal.
— Vezi, mi-a spus Guglielmo, atrage fierul.
— Şi la ce foloseşte ? am întrebat.
— La multe, o să-ţi spun. Dar acum aş vrea să ştiu, Severino,
dacă aici nu există nimic care să poată omorî un om.
Severino s-a gîndit o clipă, poate chiar mai multe, aş zice, dată
fiind limpezimea răspunsului său :
— Sînt multe. Ţi-am spus, hotarul dintre otravă şi medicament
este atît de părelnic; grecii le numeau pe amîndouă pharmacon.
— Şi din toate astea nu ţi s-a furat nimic în ultima vreme ?
Severino s-a mai gîndit puţin, apoi, cîntărindu-şi parcă cu
grijă vorbele:
112
— Nimic, în ultima vreme.
— Dar mai demult ?
— Cine ştie! Nu-mi amintesc. Sînt în această abaţie de treizeci de
ani şi la spital stau de douăzeci şi cinci.
— Prea mult pentru o memorie omenească, a încuviinţat
Guglielmo. Apoi brusc: Vorbeam ieri de plante care pot da
năluciri. Care sînt?
Prin gesturile sale şi prin expresia feţei, Severino a dat dovadă că
vrea să ocolească o asemenea discuţie:
— Trebuie să mă gîndesc, ştii, am o grămadă de substanţe
neobişnuite aici. Dar să vorbim mai degrabă de Venanzio. Ce spui
de asta?
— Trebuie să mă gîndesc, a spus Guglielmo.
113
Ziua a doua Prima
în care Bencio din Upsala mărturiseşte anumite lucruri, pe altele le
mărturiseşte Berengario din Arundel şi Adso învaţă ce este
adevărata penitenţă