Umberto Eco – Numele trandafirului

că aproape fiecare citat latinesc este apoi lămurit în text, prin
reflecţiile povestitorului, prin dialoguri sau chiar prin lămuriri
directe de text. Ca să nu mai vorbim de cazurile cînd citatele sînt
prea uşor de descifrat sau nu este nevoie să fie descifrate. Un
exemplu : la intrarea fiecărei încăperi din labirintul bibliotecii se
află cîte o plăcuţă în care sunt săpate, în latineşte, versete din
Apocalipsa lui Ioan. Traducerea lor a fi implicat o foarte vastă şi
anevoioasă muncă de transpunere a unor texte de o dificultate
extremă. Mai tîrziu, textul ne dezvăluie că versetele acelea erau
doar o cursă întinsă vizitatorului nepoftit, menită să-l încurce şi
să-l înspăimînte. în realitate, din toate acele zeci şi zeci de versete
nu avea utilitate decît iniţiala primului cuvînt al fiecărei plăcuţe,
care iniţială, legată de cele ale celorlalte plăcuţe, formau cuvinte
utile pentru a arăta celor iniţiaţi drumul în bibliotecă. Iată deci că
traducerea nu ar fi avut nici un rost. Iar pentru cititorii
împătimiţi de amănunte şi de informaţii exhaustive, există
minunata traducere a Bibliei aparţinînd lui Gala Galaction, unde
se află, fireşte, şi Apocalipsa lui Ioan - text într-adevăr util pentru
descifrarea cît mai migăloasă a cărţii.
Dar există aici şi un risc. însemnat. în carte se află şi citate din
alte limbi, cu desăvîrşire obscure pentru nespecialişti. Aşa, de
pildă, sînt cele două strofe pe care Adso i le recită lui Malachia în
scriptorium, după ce văzuse ciudatele desene ale lui Adelmo.
500
Versurile sînt scrise în germana de la mijlocul secolului al XlVlea,
mittelhochdeutsch, şi sună astfel:
Aller Wunder si geswigen...etc. (v. text p. 83). Am recurs la
ajutorul unui germanist (prietenul şi colegul nostru Thomas
Kleininger, căruia-i mulţumim şi pe această cale) şi am ajuns la o
traducere liberă care sună astfel:
Toate minunile să amuţească,
căci pămîntul a urcat dincolo de ceruri
— aceasta să luaţi drept minune.
Pămîntul deasupra şi cerul dedesubt,
aceasta să vă fie vouă
înaintea tuturor minunilor - minunea.
Eşti tentat, la primul contact, să consideri versurile superflue şi
chiar inutile. De ce un citat dintr-o greoaie şi prăfuită limbă
germană, care nici germanilor de azi nu le mai spune nimic ? Dar
Eco l-a pus acolo determinat de construcţia severă şi ingenioasă a
cărţii lui care cerea ca un tînăr novice german (Adso) să încerce,
timorat, să cîştige bunăvoinţa superiorului său german (Malachia)