Umberto Eco – Numele trandafirului

înţelegerea faptelor despre care povestesc. Minoriţii s-au înţeles în
privinţa a ceea ce aveau să spună a doua zi. I-au cîntărit unul
cîte unul pe adversarii lor. Au discutat, cu însufleţire, vestea pe
care le-a dat-o Guglielmo despre sosirea lui Bernardo Gui. Şi, mai
mult, faptul că în fruntea delegaţiei avignoneze avea să fie
cardinalul Bertrando din Poggetto. Doi inchizitori erau prea mulţi:
semn că se dorea să se folosească împotriva minoriţilor
argumentul ereziei.
— Cu atît mai rău, a spus Guglielmo, noi îi vom socoti eretici pe
ei.
299
— Nu, nu, a spus Michele, trebuie să ne purtăm cu mare grijă,
nu trebuie să zădărnicim nici o învoială cu putinţă.
— După cîte gîndesc eu, a spus Guglielmo, deşi am trudit pentru
izbîndirea acestei întîlniri, eu nu cred că avignonezii vin aici ca să
obţină vreun rezultat bun, şi tu ştii asta, Michele. Ioan te vrea la
Avignon singur şi fără garanţii. Dar întîlnirea va avea cel puţin un
rost: să te facă să înţelegi asta. Ar fi fost mai rău dacă tu te-ai fi
dus mai înainte de-a avea experienţa aceasta.
— Aşa că tu te-ai străduit, şi chiar timp de mai multe luni, să
realizezi un lucru pe care-l crezi fără rost, a spus Michele cu
amărăciune.
— Mi-a fost cerut, şi de tine şi de împărat, a spus
Guglielmo. Şi, la urma urmei, nu este fără rost să-i cunoşti mai
bine pe propriii tăi duşmani.
în acel moment au venit să ne anunţe că intra pe poartă a doua
legaţie. Minoriţii s-au ridicat şi au ieşit în întîmpinarea oamenilor
papei.
300
Ziua a patra Nona
în care sosesc cardinalul din Poggetto — sau din Pouget, în limba
lui —, Bernardo Gui şi alţi oameni din Avignon, şi apoi fiecare face
cîte ceva
Oameni care se cunoşteau de multă vreme, oameni care fără să
se cunoască auziseră vorbindu-se unii de alţii se salutau în curte
cu o aparentă blîndeţe. Alături de Abate, cardinalul din Poggetto
se mişca precum cineva care este foarte obişnuit cu puterea, de
parcă ar fi fost un al doilea pontif chiar el, şi împărţea tuturor,
mai ales minoriţilor, zîmbete din toată inima, prevestind
miraculoase înţelegeri în întîlnirea de a doua zi şi asigurînd pe
toată lumea de urările de pace şi de bine (folosesc anume această
expresie dragă franciscanilor) din partea lui Ioan al XXII-lea.