Umberto Eco – Numele trandafirului

ămas doar amicta sole. Toţi spuneau că nu se mai văzuse
niciodată o abaţie aşa de veselă, şi Berengario îi ridica fiecăruia
veşmîntul, bărbat sau femeie, sărutîndu-i fundul. Şi a început un
dans, Iisus îmbrăcat ca un maestru, Ioan ca un custode, Petru ca
un reţiar-gladiator, Nemrod ca un vînător, Iuda ca un pîrîş, Adam
ca un grădinar, Eva ca o ţesătoare, Cain ca un lotru, Abel ca un
păstor, Iacob ca un aprod, Zaharia ca un sacerdot, David ca un
rege, Işbaal ca un cîntăreţ din ţiteră, Iacob ca un pescar, Antioh
ca un bucătar, Rebeca precum o purtătoare de apă, Molesadon ca
un nătîng, Marta ca o servitoare, Irod ca un nebun de legat, Tobie
ca un medic, Iosif ca un tîmplar, Noe ca un beţiv, Isaac ca un
ţăran, Iov ca un amărît, Daniel ca un judecător, Tamar ca o tîrfă,
Măria ca o stăpînă şi dădea porunci slugilor să aducă alt vin,
fiindcă smintitul acela de fiu al ei nu vrea să preschimbe apa în
vin.
Atunci Abatele a dat într-o furie, pentru că, spunea el, pusese la
cale un banchet atît de frumos şi nimeni nu-i dădea nimic; şi
atunci toţi s-au luat la întrecere să-i dea daruri şi să-l umple de
bogăţii, un taur, o oaie, un leu, o cămilă, un cerb, un viţel, o iapă,
un car solar, bărbia Sfîntului Eoban, coada Sfintei Morimonda,
uterul Sfintei Arundalina, ceafa Sfintei Burgosina, dăltuită ca o
cupă, la vîrsta de doisprezece ani, şi o copie din Pentagonum
Salomonis. Dar Abatele a început să strige că făcînd aşa încercau
să-i abată atenţia, şi de fapt îi jefuiau cripta tezaurului, în care
acum ne aflam cu toţii, şi că fusese furată o carte foarte
preţioasă, care vorbea de scorpioni şi de cele şapte trîmbiţe, şi
chema arcaşii regelui Franţei să pună mîna pe toţi cei bănuiţi. Şi
au fost găsite, spre ruşinea tuturor, o pînză de toate culorile pe
spinarea lui Agar, un sigiliu de aur la Raşela, o oglindă de argint
în sînul Teclei, o ţeava de băut sub braţul lui Veniamin, o
învelitoare de mătase printre veşmintele Iuditei, o lance în mîna
lui Longhin şi nevasta altuia în mîinile lui Abimeleh. Dar cel mai
428
rău a fost cînd au găsit un cocoş negru la fată, neagră şi atît de
frumoasă, precum şi o pisică de aceeaşi culoare, şi i-au spus
vrăjitoare şi pseudoapostol, aşa că toţi s-au repezit la ea să o
pedepsească. Botezătorul a decapitat-o, Abel a omorît-o, Adam a
izgonit-o, Nabucodonosor i-a scris cu o mînă de foc semnele
zodiacale pe sîn, Ilie a răpit-o cu un car de foc, Noe a cufundat-o
în apă, Lot a prefăcut-o într-o statuie de sare, Susana a învinuit-o
de preacurvie, Iosif a trădat-o cu alta, Anania a aruncat-o într-un
cuptor, Samson a pus-o în lanţuri, Pavel a biciuit-o, Petru a